luni, 27 februarie 2017

Parfum subtil de litere


            Un tainic joc al simțurilor îi învălui pe cei doi iubiți care nu se puteau desprinde unul din brațele altuia. Tangoul primordial al sentimentelor autentice îi învăluia de fiecare dată când se aflau în apropiere. Era acel suflet pereche de care toată lumea vorbea, era doar o vibrație înaltă care era resimțită prin toți porii sau doar parfum de amintiri retrăite într-un prezent continuu? Nu mai conta, era mai important că era adevărat, era acolo, în prezent.
Ela a iubit mereu cu intensitate pe câte cineva sau ceva, pentru că așa a simțit și nu a făcut acest lucru din obligație, ci pentru că așa i-a dictat sufletul. A iubit viața mereu și au fost momente când sentimentul a fost reciproc. Gânduri mascate se ascundeau după perdeaua minții, asmuțind câinele de veghe, conștiința, asupra tenebrelor ce-i umbreau sufletul încercat. Nu a capitulat niciodată, a luat totul cum a venit, a încetat să-și mai pună întrebări al căror răspunsuri nu îl știe sau dor prea tare. Începuse să vadă maturitatea ca pe o insulă exotică pe care aveai acces, dar unde scăpa cine putea. Și a început să trăiască plenar.
Când începuse cu adevărat să fie realistă, să uite de naivitate și feți frumoși? Nu mai ținea minte, dar știa că procesul a fost incredibil de dur și a măcinat în ea cum macină apa în piatră, încet, dar sigur. Nici măcar nu mai realiza dacă șlefuirea a dus la rezultatul scontat, a simțit că pe traseu a pierdut multe, însă s-a câștigat pe ea. Joaca cu literele a fost mereu firească, iar când se așeza în fața laptopului sau a colii de hârtie se crea o conexiune greu de explicat, iar totul ducea spre niște experiențe frumoase.
Știa că era pe o margine de lume, iar acea lume oricând se putea prăbuși, știa însă că nu este singură și descoperise că nu se iubise suficient, că altele au fost prioritare, că încercase să mulțumească pe toți, dar e știut că acest lucru e misiune imposibilă. Se uita în urmă și își reproșa că iubise prea mult, încât uitase de ea. Sacrificiul de sine a fost un cadou prea puțin apreciat, iar viața a învățat-o ce înseamnă respectul, simplitatea, modestia. Uneori credea că a găsit piatra filozofală, iar alteori se simțea doar un luptător pașnic cu vestitele mori de vânt, ca oricare muritor.
Primăvara avea darul să-i trezească la viață sentimente și amintiri adânc îngropate, dar tot ea, cu miresmele ei proaspete și culorile pastelate o făceau să iubească viața mai mult ca în orice anotimp. Își plimba degetele lungi prin părul rebel care se încăpățâna să stea într-o formă și zâmbea ghiocelului din grădinea ce-și mijea vrejul fraged sau primului copil din drumul ei. Învățase să împrăștie doar vorbe bune și energii pozitive în jur, iar oamenii o preferau în apropierea lor. Nici măcar nu depunea prea mari eforturi, pentru că era în natura ei să fie generoasă, veselă și senină. Era la locul potrivit, în momentul potrivit. Așa simțea.
Prima întâlnire cu literele a fost în clasele primare, când fuga după ele a mobilizat-o să scrie, să creeze. Nu era nimic forțat, iar totul curgea lin, ca apa unui râu la vale. Compunerile create atunci și textele de mai târziu au încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice. Fie că era vorba de vârful peniței, fie că era vorba de tastatură, parfumul acela înnebunitor și gustul de autentic o făceau să stea cu orele în fața unui monitor sau a unor hârtii. Greu de înțeles, dar nu imposibil! Ela are un pic din fiecare iubitor al literelor și de aceea e culpabilă de altele, dar nu de neiubire.
Și a scris cu același dor și iubire pe o coală de hârtie, iar parfumul literelor, un parfum inițial, elegant, stilat ce lansa în aer promisiuni pasionale se insinua încet în suflet...
Gem cuvintele
după începutul timid,
după încercările de unire, derivare şi formare.
Ni se dezvăluie plenar
prin mesaje simple de iubire
ce exprimă esenţa divinului din ele,
dar şi trivialul lumii, cu un contur alb, transparent,
impropriu al literelor din alfabet,
când sunt lipsite de sens sau simţire.

Gem cuvintele de sensuri,
Iar pulberea diafană găsită în piatra filozofală
Pluteşte în eter ca nişte bule de săpun.
Plâng cuvintele neîncetat după credinţă,
dar, uneori, nu găsesc decât  bucăţi din tăgadă.
Sunt sticloase, reci sau diafane,
profunde, line sau efervescente,
în funcţie de miezul incandescent.
Cercuri concentrice de sensuri formează un labirint
Ce păstrează captivă înţelegerea.
Prinsoarea cu timpul va fi reuşită
Când vom înceta să alergăm după el zilnic,
Şi vom înţelege tatonarea sensurilor,
doar când ne vom reaminti,
să vorbim, să scriem şi să simţim.

Poveștile au început aici. Găsiți în tabel și alte esențe de parfumuri memorabile! Mirela Pete, gazda poveștilor a propus tema de astăzi, iar Silving, Irina Beck a ales ca temă pentru 26 martie Parfumul dansului.

4 comentarii:

Diana spunea...

M-ai asezat in faţa unei coli albe de hartie si am inteles cat de greu se nasc, uneori, cuvintele si cat de fin este parfumul lor cand reusim sa le insiram pe firul imaginar care ne ajuta sa formam cuvintele prin care ne exprimam si sentimentele.
Viata ca o poveste frumoasa sa-ti fie! <3

Suzana Miu spunea...

Bine te-am regasit in jocul parfumat, Liliana!
Cam complicat sa ne descurcam intre atatea sensuri ale cuvintelor si intre atatea interpretari ale oamenilor care le traduc cum pot! :D
Frumos textul tau inmiresmat!
O primavara minunata iti doresc!

Mirela spunea...

” Compunerile create atunci și textele de mai târziu au încurajat-o să persevereze și să alterneze acel amețitor dans al literelor care au dus la un tango primordial care dezgolea mereu sufletul și îngenunchia trăirile autentice.” Cât de important este să începi să scrii, să ai curajul și încrederea în sine, spunându-ți : trebuie doar să mă așez în fața colii albe cu stiloul în mână și să scriu. Iar cuvintele curg firesc și superb, așa cum au curs și aici, la tine, în frumosul Parfum al literelor!
O primăvară de vis îți doresc , Liliana dragă!

pandhora spunea...

mereu m-am gandit, compunerile din zilele de scoala cred ca au fost cel mai bun exercitiu pentru un copil ca sa poata intelege si invata sa iubeasca literele, sa poata simti farmecul cuvintelor asternute pe hartie...
am simtit acest farmec citind ce ai scris :)

ma bucur sa te regasesc, ma bucur ca Parfumul condeirilor ne stange din nou laolalta :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...