luni, 21 noiembrie 2016

Wu Xing și povestea urechilor de lemn


Când au ajuns la marginea cetății din inima munților, Wu Xing însuși a venit să întâmpine alaiul vesel al nuntașilor adunați din tot universul. Ah-Kum își dorea o nuntă fastuoasă, doar fiica lui se mărita o singură dată. Supușii din regat se pregătiseră asiduu pentru această sărbătoare, iar cetatea fusese ornată cum nimeni nu mai văzuse până atunci. Florile de lotus și bobocii de trandafir erau alături de obiectele aducătoare de noroc, iar bucatele gătite împrăștiau arome divine în eter. Fețe împărătești erau așteptate de peste tot, iar mirele, Wu Xing era așezat pe o escală construită special pentru acea ocazie, înveșmântat în mătase fină și podoabe sclipitoare. Personaje de poveste se perindau prin fața escalei, dar, Cheung, frumoasa mireasă, întârzia să apară. Poate se pregătea să-l întâmpine cu o formă demnă de un viitor rege. Podoabe strălucitoare și veșminte fine. Momentul acela măreț era încununarea încercărilor pe care Wu Xing a fost nevoit să le treacă. Niște teste demne de un viitor rege. Nimeni nu contesta lucrul acesta. Mai întâi, a fost nevoit să aducă salata din urechi de lemn din Grădina Suspendată a Semiramidei, apoi nestemata ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a lui Shiva și ultima încercare presupunea îmblânzirea fiicei regelui Roșu, cunoscută ca mare curtezană și vrăjitoare. Testul final era să prepare mai multe rețete din urechile de lemn culese din grădina Semiramidei, jonglând cu textura elastică, aproape cauciucată și transparența. Gustul lor trebuia să ademenească, să vrăjească, să fie un melanj între culori și arome, așa cum vântul picura șoapte calde la urechea fiecărui trecător prin regat, făcându-l să revină pe acele cărări de poveste. Cheung, viitoarea soție era cea care va gusta din preparatele gătite cu dragoste și pricepere și va da startul vieții lor în comun, prin acordul benevol asupra mâncării.
Urechile de lemn erau vrăjite, șopteau povești iluzorii, iar cei care nu erau demni nu aveau nici măcar voie să se apropie de ele. Erau un personaj temut pentru că, creșteau pe scoarța copacilor înțelepți și, cu timpul a împrumutat din învățăturile lor. În plus, era unul din cei mai buni ascultători din tot regatul, știa tot ce mișcă, vântul fiind cel mai fidel prieten al lui. „Când voi renunța la ceea ce sunt, voi deveni ceea ce aș putea fi”, era una din învățăturile preferate ale lui, de la Lao Tse citire. Prin urmare, orice muritor capabil să răspundă la întrebările lui era privilegiat și avea voie să culeagă acea ciupercă magică, cu nuanțe de la brun-roșcat la negru și să o transforme în faimoasa salată de urechi de lemn. Forma lui ciudată, în buchețele înșiruite pe scoarța copacilor și capacitatea de a da o notă finală ingredientelor cu care intră în contact, l-a făcut faimos peste tot în lume. Dar, niciodată nu s-a culcat pe o ureche. Își știa atuurile...
Wu Xing se pregătise îndelung, împlinise o asceză severă ca să ajungă în starea aceea de grație necesară pătrunderii în profunzimea lucrurilor. Când s-a prezentat în fața urechilor de lemn, a simțit la propriu că toate elementele naturii își îndreaptă atenția spre el.
-          Spune muritorule, ce anume crezi că-i face pe oameni să pice la testul timpului?
-          Sunt mai multe variabile în joc. Ar putea fi nerăbdarea, graba cu care încearcă să ardă niște etape, ar putea fi mândria sau indolența, poate neștiința cu care își arogă anumite drepturi sau doar ipocrizia atunci când au impresia că știu toate răspunsurile și joacă roluri hilare, duale...
-          Sunt uimit de răspunsul tău complex. Ești singurul care a reușit să mă impresioneze. Mai am încă o întrebare pentru tine și testul este trecut.
-          Da, mărite zeu! Te ascult!
-          Spune-mi care este ingredientul secret care face salata de urechi să fie așa apreciată?
-          Dragostea!
-          Excelent! Ai voie să culegi câte buchețele dorești de pe scoarța copacilor aceștia și îmi voi ciuli urechile bine să aud veștile despre celelalte teste și despre preparatele gătite de tine.
-          Mulțumesc pentru încrederea acordată, mărite zeu!
Cronicarii vremii au menționat în incunabulele cu parfum de poveste despre acel eveniment unic și despre abilitățile deosebite pe care Wu Xing le poseda. Cel de-al doilea test întrecea orice scenariu. Nimeni nu concepea ca nestemata ce apărea în locul celui de-al treilea ochi a lui Shiva să fie furată de un muritor. Părea o blasfemie grosolană și ceva imposibil de realizat. Dar, cum v-ați dat seama, eroul nostru avea puteri nebănuite, iar destinul lui măreț viza întâlnirea cu alte personaje la fel de memorabile. Primul a fost cu urechile de lemn. Al doilea, vestitul Shiva, care se înfățișa oamenilor sub mai multe forme. Wu Xing știa lucrul acesta. Se antrenase mult și acum încerca să pășească în viață pe cărarea cea bună. Erau puține momentele când Shiva renunța la chipul înspăimântător, cu șerpi încolăciți în jurul gâtului, cu cinci chipuri și trei ochi pe fiecare din ele, cu zece brațe în care ținea un craniu, tridentul, săbii și multe arme acoperite de sânge și cenușă. Se poveștește că atunci când Wu Xing și-a început relatarea despre povestea lui de dragoste și cum își dorește să o răsfețe pe soția lui cu rețete unice, Shiva s-a transformat în ceea ce era recunoscut drept întruparea frumuseții masculine, iar lumina în care se scălda a scos la iveală și nestemata căutată, pe care a luat-o cu ușurință, zeul fiind în transă. Îmblânzirea fiicei regelui Roșu a fost un alt test dificil, pentru că, pe lângă farmecele și ifosele ei, mai avea de înfruntat și răceala glacială specifică vrăjitoarelor din acel tărâm. Se spune că tot poveștile despre ingredientele minune presărate în mâncare ar fi ademenit-o și pe hoțomanca aceea iubăreață și teribilismul ei vestit ar fi fost topit instantaneu când eroul nostru a invitat-o la nuntă pentru a degusta preparatele gătite cu dragoste și pricepere. Nu e poveste dragii mei, pentru că, toți, cu mic cu mare și-au dat întâlnire la acea reuniune. Wu Xing știe ce este mai bun pentru toți!
Urma testul final. Mireasa, îmbrăcată în cele mai rafinate mătăsuri și-a făcut apariția, diafană, zâmbitoare și ireal de frumoasă. Masa regească era pregătită în cele mai mici detalii. Urechile de lemn, crocante, distincte, obținute cu greu, stăteau așezate în forme neînchipuite de mintea omenească și gustul fad era întregit de celelalte ingrediente. Rolul lui, în afară de fi comestibil, era să lase o amprentă olfactivă fiecărui muritor care-i aprecia textura și maleabilitatea. Mai avea și proprietăți medicale: calciu, potasiu, fier, zinc, vindecare de răceli, dureri de gât, scăderea colesterolului din sânge și câte și mai câte.
Combinația în sos chinezesc, cu bambus, castraveți, ciuperci proaspete, piper alb, cartof, tapioca stătea în marginea mesei. Urechi de lemn în sos chinezesc, suna bine. Alături, făceau ochi dulci miresei, legumele culcate pe o ureche, ardei gras, morcovi, ceapă, usturoi, amestecate cu carne de pui și sos soia. Puiul pe plita încinsă cu sare, piper, usturoi se simțea mândru. 

Mâncarea chinezească promovată de Wu Xing este delicioasă. Legumele călite cu curry se foiau neliniștite în bolul de alături și aruncau ocheade ușor interzise urechilor de lemn. Fiecare rețetă era personalizată., iar simbioza ingredientelor crea explozii de plăcere pe cerul gurii.

 Încercând toate felurile acelea de mâncare, măiestrit pregătite, mireasa simți gustul vieții, al dragostei necondiționate, al fericirii și un zâmbet larg înflori pe chipul ei angelic, iar toată suflarea știu că testul final era trecut. Nunta putea începe. Și au petrecut nuntașii cu voie bună, zile și nopți și e posibil ca veselia aceea încă să persiste, pentru că vorbim despre bucătăria și înțelepciunea chinezească, aici.

Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!

Un comentariu:

Diana spunea...

Cu atatea urechi, lemnul multe mai aude! :) De-ar putea si vorbi, multe ne-ar mai zice. Oh! Dar vorbeste! Nu stim noi sa ascultam, intotdeauna.
Banuiesc ca-s tare bune urechile de lemn. Mie-mi plac cipuercile (crude sau preparate), deci n-au cum sa nu fie bune acestea. :) Imi place si forma lor - e, cumva, hazlie. :)
Am vazut pe site "orez iute". Mult imi mai plac mancarurile iuti! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...