luni, 14 noiembrie 2016

Arrival – one more chance

Umbra obiectului acela amenințător trona nestingherită chiar în mijlocul metropolei, ce pulsa la cote inimaginabile. Furnicarul acela de viață era sufocat de prezența aceea nefirească. Forma ovoidă, de culoare neagră și zumzetul acela pe care îl emitea, te duceau oarecum, cu gândul la un stup enorm, puțin diform, în care regina-mamă dădea directive și lua decizii capitale. Conținutul obiectului era însă o enigmă totală, de aceea, misterul și groaza se împleteau într-un melanj care îți dădeau fiori reci pe șira spinării.
Panica se instalase, deși armata încercase să mușamalizeze totul. Venirea lor era o certitudine, iar noi, oamenii depuneam eforturi pentru a descifra ceea ce părea un cod. Se ivise acea ocazie pentru a demonstra ceea ce știam. Studiasem asiduu, iar, acum, când se cerea un expert în comunicare, nu puteam dezamăgi. Desenul acela, sub forma unui cerc ajunsese să mă bântuie nopțile, aveam insomnii și construiam tot felul de scenarii. Aveam o idee vagă despre ceea ce-și doreau „intrușii”, dar miza era prea mare, presiunea mă sufoca. Era viața tuturor în joc și gândurile negre nu-mi dădeau pace. Termenul scurt, mai puțin de trei zile, îmi îngheța gândurile. Aveam momente când îmi spuneam, cu teamă, că cele mai teribile scenarii au devenit realitate. Când cea mai ascunsă dorință se ițește din tenebrele sufletului, ce faci? Cum te descurci? Voi reuși să traduc semnele acelea străine în timp util sau un război global era pe cale să zguduie din temelii omenirea? Se apropia sfârșitul lumii?
John stătea lângă mine și mă privea cu dragoste. Era singurul care m-a sprijinit în tentativa de a salva viitorul planetei. Purtam amândoi pe umeri o mare răspundere. China făcuse deja coaliție cu Franța și Coreea, iar nava spațială putea fi spulberată în orice moment.
Sosise ziua zero, iar eu mă echipasem într-un costum specific cosmonauților, incomod și impropriu și respiram cu dificultate. Eram în fața navei, iar ușa s-a deschis și o creatură silfidă, lunguiață și cu ochii exoftalmici și-a făcut apariția, privindu-mă până în adâncul sufletului. Picioarele mi s-au muiat, dar, noroc că John era lângă mine și m-a luat de braț. Figura aceea exprima o răceală improprie ființelor umane, iar ochii erau clar din alte lumi. Am rămas mută, câteva minute bune și apoi mi-am descleștat gura:
-          Nu suntem dușmanii voștri. Noi, oamenii, vă dorim binele! Ce căutați pe Pământ?
-          Ne doriți binele? Cum așa? Nici vouă nu vă puteți garanta acest lucru! Vorbiți despre o iluzie!
-          Binele unora este un rău pentru alții, dar, ideea de adevăr, frumos și armonie exprimă plenar BINELE universal. De aceea se spune că noi, oamenii, suntem ființe biologice ce tindem spre a fi ființe intelectuale și spirituale. Binele este o valoare universală complexă, așa este, dar, vizează doar aspecte pozitive!
-          Îmi place modul tău de abordare! Educația însă, îi schimbă pe mulți! Binele este o zestre primită în dar de la părinți și educatori, dar, societatea îi schimbă pe oameni.
-      Sunt oarecum de acord. E mult de discutat! Educația din școli și familie nu-i învață pe oameni să fie mincinoși, lacomi, fățarnici, răzbunători sau mediocri. Societatea îi îndeamnă să fie altfel. Ce căutați, totuși, aici la noi?
-          Căutăm noi forme de viață și modalități de perpetuare a speciei! Credem că ne puteți ajuta!
-          Cum vă putem ajuta?
-        În primul rând prin recunoașterea supremației! Deținem mai multe informații decât voi, dar, acestea, nu mai sunt utile dacă nu avem materia primă pentru a le prelucra și transmite generațiilor viitoare.
-       Formularea e puțin bizară și nu înțeleg ce anume vă împiedică să multiplicați știința deținută și generațiilor viitoare. Aveți gene bune!
-          Nu vrem să fie doar inscripționate pe niște dispozitive improprii, ci, locuitorii noștri să fie adevăratele tezaure ce transmit informații.
-          Noi cu ce vă putem ajuta?
-       Ne puteți oferi această materie primă! Locuitorii noștri au clacat în urma volumului prea mare stocat în creierul lor și s-au transformat în niște creaturi inerte, fără voință și setate doar pe necesitățile fundamentale.
-          Mai exact? Ce putem face pentru a opri o invazie iminentă?
-          Să ne oferiți oameni pentru experimente și noi vă vom da informații care vă vor salva de la pieire!
-          Cum putem realiza acest lucru?
-          De exemplu, tu ești o femeie inteligentă, care poate stoca și mai multe informații pe care le poate transmite progeniturilor... Hai cu noi! Aici nu ești apreciată la justa valoare...Te vrem!!!
O mână rece, ca de mort s-a lipit de corpul ei, iar urletul ce a țâșnit din proprii plămâni a scuturat-o bine... A deschis ochii și  a realizat că totul a fost un vis. 
Urmărise trailerul filmului Arrival, ce a început să ruleze din 11 noiembrie 2016 la cinema, un regal al genului science fiction, iar tot scenariul din minte i se părea acum mai ușor de digerat. Mintea are prostul obicei de a construi scenarii ireale, îi trebuie doar imaginea unor actori carismatici, de genul lui Amy Adams, Jeremy Renner sau Forest Whitaker și filmul se construiește gradat, cu mister și dramă și un sfârșit neașteptat. InterComFilm ne ajută să aflăm dacă Dr Louise Banks va elucida misterul.


Vă sfătuiesc să mergeți și voi la film pentru a crea niște scenarii inedite!


Articol scris în cadrul SuperBlog 2016!

2 comentarii:

Diana spunea...

Pe Amy Adams si Jeremy Renner i-am mai vazut “impreuna” si in American Hustle – mi-a placut acel film si, probabil, imi va placea si Arrival. Multumesc de recomandare.

Liliana spunea...

Eete un film care trebuie vizionat! Ma bucur ca ai gasit pe unii dintre actorii tai preferati, aici!
Zile senine! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...