luni, 17 octombrie 2016

Aventura unei ștampile

Își amintea nostalgică de vremea când era doar o idee. Oameni pasionați și creativi din Austria și Cehia au experimentat, explorat și inovat ceea ce urma să se transforme într-o poveste frumoasă, cu happy-end. Personajul principal era chiar ea, ștampila personalizată de la Colop, cea mai mare firmă de distribuție de ștampile din România, cu o experiență de  peste 10 ani. Misiunea ei era să ajungă în cât mai multe case sau firme și să bucure oamenii, să le ușureze munca. Era mândră de obârșia ei, fiind ecologică și atractivă ca design, verdele și lemnul predominând, confecționată din plastic reciclabil și din biopolimeri biodegradabili. Întotdeauna s-a simțit altfel, iar cuvintele tari – gen, reciclabil, biopolimeri, biodegradabil - au impresionat-o, pentru că avea personalitate și cunoștea puțin și lumea. Era o ștampilă de poveste! Calătorise mult până să ajungă pe raftul magazinului virtual, văzuse destule și se considera deci îndreptățită să aibă o viață împlinită.
Aventura ei a început într-o zi ploioasă de toamnă, când o doamnă cu părul de foc și alură de actriță a intrat în magazinul virtual și a pus ochii pe ea. S-a foit neliniștită, topită de atenția care i se oferea, dar era și măgulită, în același timp. Observase ochii căprui din spatele monitorului și citise în ei o promisiune, încă nerostită. Striga spre ea cu dorința vădită de a-i atrage atenția:
-          Alege-mă pe mine!  Nu vei regreta! Sunt iubibilă și beneficiez și de personalizare!
Și atunci s-a întâmplat neprevăzutul. A fost depusă în coșul virtual de cumpărături, alături de alți confrați și în câteva zile se uita în ochii aceia mari, căprui, pe care îi remarcase de prima dată. Era așa de recunoscătoare, încât, atunci când a vrut să se exprime, s-a făstâcit toată și a clacat. Toate obiectele din cameră i-au făcut o întâmpinare de pomină:
-          Cine ești? a întrebat curioasă o radieră în două culori.
-          Îmi place verdele tău! Ești frumoasă! adăugă un stilou cu penița de aur.
sursa
-          De unde ai venit? completă șirul de perorații, un caiet cu foi veline.
Biroul pe care poposise, din lemn de culoarea cireșului, începuse să-i admire mânerul, constatând că au ceva în comun.
-          Îmi pare bine să te cunosc! Stăpâna noastră aduce mereu obiecte pline de culoare și personalitate. Nu te speria de locvacitatea volubilă a celor din jur. Așa sunt ei, curioși și vorbăreți.
Era cazul să se prezinte. A tras aer în piept și cu ochii spre interlocutori, a început să-și etaleze cv-ul, fără prea multă elocință.
-          Bună! Sunt ștampila personalizată de la Colop! Vin de la București, dar am fost fabricată în Austria. Simt încă căldura mâinilor care m-au modelat, iar ei, sunt rudele mele: the pocket stamp, pentru cei care sunt în mișcare și pixul Colop cu o ștampilă simpatică și utilă integrată. Beneficiem de printer și datieră, de personalizare, de un design modern. The pocket stamp are datele stăpânei noastre, nume, prenume, adresă și ocupație, iar eu am un mesaj de încurajare, la fel ca și pixul, care poate fi oricând un cadou binevenit pentru cei dragi, cu un mesaj personalizat.
-          Ne pare bine de cunoștință! au răspuns în cor toți locatarii temporari ai casei luminoase în care poposise.
-           Se pare că stăpâna noastră are iar în program niște surprize pentru copii! a spus repede cartea deschisă de pe birou.
-          Mereu le pregătește câte o recompensă frumoasă! Am fost martoră la multe experiențe plăcute! adăugă și servieta din piele, făloasă, nevoie mare.
-          Mâine, vei fi în centrul atenției! Concentrează-te pe detalii! Vrem să aflăm tot, cu lux de amănunte! spuse din vârful minei, creionul șugubăț. Mai bine te culci devreme! Vei avea o zi plină!
-        În regulă! Mulțumesc pentru întâmpinare și sfaturi! Voi ține cont de ele! specifică ștampila, retrăgându-se într-un colț.
Ziua se ivi sprintenă și inundă cu lumina ei cenușie camera. Toamna se insinua subtil, misterios, cochet, prin paleta ei coloristică, de la fereastra casei. Stăpâna lucrurilor, pregătise cu migală, niște surprize plăcute pentru copii, așa cum preconizaseră cu toții, încă de aseară. Fișe interesante stăteau frumos aliniate în servieta atoateștiutoare, ascunse în țiple colorate. Imagini cu animale și cele patru anotimpuri stăteau lipite de noii musafiri: ștampila nou venită, cu pixul năzdrăvan care avea mesajul Well done! și the pocket stamp, companioni de cursă lungă, prin designul elegant și fiabil.
-          Auuuu! M-ai înghesuit! Și așa e întuneric aici! spuse cu reproș penarul plin cu creioane și markere, spre cartea cu foi colorate.
-           Lasă! Și eu sunt un pic claustrofobă, dar, nu mă plâng! E pentru o cauză nobilă! strigă indignată cartea.
-          Mai așteptați puțin! Nu vă burzuluiți așa! tună servieta și îi zgudui pe toți. Știti cum e afară? Vreme rece, cer înnorat, vântul suflă cu putere, plouă și e frig. Voi sunteți la adăpostul pielii mele, așa că, să nu vă aud!
În sfârșit, se simțea un pic de căldură, semn că toată lumea a ajuns cu bine într-un loc uscat și primitor. Coridoarele unei școli vesele se profilau la orizont, iar toate obiectele din servietă trepidau de nerăbdare. Era momentul lor să strălucească! Au fost scoase și aliniate pe catedră, iar orele au început cu zumzet și veselie. S-au repetat cuvinte, s-a citit, s-a cântat și mereu s-au oferit recompense. Ștampila verde a poposit pe filele multor caiete, iar ochii de diverse culori și mărimi, care citeau mesajul, căpătau o sclipire deosebită.
-          A fost una din cele mai frumoase zile! a conchis ștampila ajunsă din nou acasă, printre celelalte lucruri curioase....
-          Vrem mai multe detalii! Ești prea zgârcită! De fapt, ne-ai promis! spuse cu obidă biroul care nu se putea deplasa la școală. Dar, aștepta zilnic, poveștile depănate de ceilalți temerari, ca să compenseze regretul că nu poate ieși din cameră.
-          Bine, fie! Îmi place să mă țin de promisiuni! își începu ștampila destul de timorată, expunerea. Ziua a început la o clasă de micuți, iar ochii lor zglobii mă fixau, parcă gata să mă hipnotizeze. Cu câțiva dintre ei am constatat că pot comunica. Le șopteam răspunsurile, repetam cuvintele, cântam cu veselie, iar când mesajul meu se imprima pe caietele lor, eram recompensată cu un sărut, o îmbrățișare diafană sau cu un zâmbet cât toată fața. M-am simțit minunat! Aș repeta experiența aceasta la infinit!
-          E clar că și tu te-ai îndrăgostit de micuții cu care lucrează stăpâna noastră! Vei avea ocazia să cunoști diferite personalități, să restabilești echilibrul în zilele fără soare, să te joci! explică o carte cu coperți cartonate dintr-o suflare.
-          A mai fost ceva care m-a impresionat! spuse șoptit ștampila.
-          Ce? Ce? au adăugat în cor toate obiectele de papetărie și imprimanta solitară.
-          Am remarcat atmosfera plăcută în care se desfășoară toate activitățile! Parcă stăpâna noastră avea o baghetă magică și făcea vrăji la tot pasul. Toți copiii răspundeau, până și cei mai timizi, iar, când greșeau erau corectați cu blândețe.
-          Și care este mesajul pe care îl imprimai pe caiete? strigă nerăbdătoare ascuțitoarea, cu o voce pițigăiată, care trezi pe toți din visare. Nu am putut să-l văd, deși am încercat, crede-mă!
-          Și eu am văzut cu greu mesajul! Mâna se depărta prea repede de caiete... I’m proud to be your teacher!
-          Ce frumos! Nu-i așa că îți pare bine să fii alături de noi, în niște aventuri pline de adrenalină? Că stăpâna noastră nu are timp să se plictisească, mereu inventează ceva nou... completă plin de aplomb, caietul cu foi veline.

-          Nu regret că sunt aici! E visul meu să fac cât mai mulți oameni fericiți! De-abia aștept ziua de mâine!


Articol scris în cadrul concursului SuperBlog2016!

Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...