sâmbătă, 29 octombrie 2016

Poveste de dragoste


O floare vorbeşte cât o mie de cuvinte. În gingăşia, frumuseţea şi culoarea fiecărei flori se ascund gânduri şi sentimente. De aceea, florile dau farmec tuturor evenimentelor importante din viaţa noastră. Ele, ne înseninează casele şi ne zâmbesc din ferestre, grădini, parcuri. Deci, cum altfel ai putea să te faci apreciat decât prin a oferi "vorbe parfumate" persoanelor dragi... Dar, sunt mult mai apreciate momentele spontane în care oferim flori, mânați doar de intenții bune. Fiecare zi poate fi un bun prilej de a face o surpriză.
 Am fost mereu un cuceritor, un Adonis plin de ardoare și mi-a plăcut să surprind, să ofer, să fiu parte din acest univers nemărginit. Când am întâlnit-o pe ea am simțit că ne aparținem, că am fost nevoiți să trecem prin încercări titanice doar ca să ne întâlnim. Nu era ca celelalte femei... Cerea mai multă atenție, mai multă iubire și eu eram cel mai fericit atunci când puteam să o fac fericită. Începutul a fost așa frumos... Mă obișnuisem să-i ofer buchete de flori aproape zilnic. Fără nici o ocazie specială. Uneori doar câte un fir de trandafir, alteori buchete de frezii, preferatele ei, sau aranjamente florale haioase care să-i însenineze ziua.
 Toți îndrăgostiții vor să-și exprime pasiunea prin gesturi cât mai convingătoare, prin emoții cât mai fulminante, de aceea se reinventează și aleg parteneri de încredere. Eu am descoperit un artist de vocație, Oana Lamba, care se ocupă de un business în domeniul designului floral și care colaborează și cu Casa Regală, iar numele acestui partener de încredere  este florăria din BucureștiOlla Floral Art. Mă bucură că este o florărie online și pot oricând să pregătesc surprize plăcute, cadouri florale cu mesaje frumoase. Zâmbetul pe care îl primesc și recunoștința din privire, sunt suficiente pentru a mă reconforta, pentru a mă motiva să merg mai departe. Am pentru ce să lupt, mă simt împlinit!
Prima întâlnire a fost într-o seară ce am simțit-o măreață, încă de la debut. Era noaptea cea mai măreaţă din ultima vreme, soarele la asfinţit avea nuanţe roşietice şi de chimlimbar în stare gemă. Aşteptam printre copaci întâlnirea cu persoana iubită, iar apusul încerca să furişeze gâturi lungi şi diafane de egrete prin negura pădurii subconştientului meu. Era un tărâm unde natura se afla mai presus de om, un triumf calm, nobil, într-un peisaj ce ignora omul într-un mod special.
Mă fascina chipul ei de madonă, simțeam că mă subjugă, iar gândurile mele prindeau aripi doar puţin stimulate de o imagine sau de o închipuire. Simţeam că merită aşteptarea din noapte, iar un răspuns ferm, fără drept de apel, îmi oferea şi cerul nemaipomenit de adânc şi plin de mistere ce aştepta pasiv să-i fie dezlegate enigmele străvechi.
Eram tot mai conştient că într-o astfel de noapte se nasc lumi. Doream să fiu martor la acea minune şi dacă se putea, chiar să joc rolul protagonistului. Cuprins de remuşcări feroce, începusem să vorbesc un limbaj mai vechi decât cel insinuat în cuvânt, ce mă ajuta să-mi decantez sentimentele. Măştile au căzut pe rând, iar dialogul rece, detaşat, parcă nu existase nicicând între noi, atunci când şi-a făcut apariţia. Parfumul ei delicat şi prezenţa ei atât de palpabilă m-au învăluit şi m-au fermecat, aşa cum doar ielele au reuşit să sucească minţile feciorilor prin dansul şi apariţia lor. Nu găsesc nici un cuvânt destul de potrivit să descrie valul de emoţii ce m-a cuprins, iar peisajul din jur contribuia din plin la consolidarea convingerii că acele clipe numai moartea le poate arunca în uitare.
S-a apropiat, s-a lipit de mine şi m-a lăsat să-i aflu rotunjimile cu o certitudine delicioasă că toate căutările mele au luat sfârşit. Buzele s-au atins delicat, la început, printr-un joc inocent şi apoi din ce în ce mai pătimaş, până am simţit gustul incandescent al iubirii şi mi-am mai potolit din acea sete arzătoare, dăruindu-mi o savoare a prezentului pe care nu credeam că o voi cunoaşte. Totul între noi devenise transparent, luminos, nu mai existau măşti, nu ne mai ascundeam, eram noi înşine, eram autentici.
Ziua murea încet şi mă simţeam deposedat de tot ce ţine de material, eram mai uşor şi nu mă mai simţeam doar o victimă a împrejurărilor. Îmbrăţişaţi pe malul apei, aşteptam un răsărit în doi ce să fie începutul unui drum cu suişuri şi coborâşuri, plin de mistere şi iubire.
Voi sărbători în fiecare zi alături de persoana iubită, viața și voi oferi cadouri florale pline de emoții și de dragoste!


  Articol scris pentru SuperBlog 2016!

2 comentarii:

Diana spunea...

Frumoasa poveste de dragoste, asa cum toate povestile de dragoste sunt.
Si aranjamentele floarele sunt tare frumoase - le-am admirat pe site dar n-am putut sa nu ma gandesc ca se iubesc si cei saraci. :) O floare de camp, in fond, e la fel de frumoasa cand e daruita din suflet. :)

**
(link spre "Olla" nu se deschide, la mine - apare mesaj: "siteul nu poate fi gasit" - e posibil sa fie numai o problema la mine)

Liliana spunea...

Multumesc, Diana! Florile sunt frumoase, fie ca sunt in aranjamente florale mai sofisticate, fie ca sunt de camp! Importante sunt sentimentele care duc la gestul de a le oferi...

**
(La mine se deschide link-ul spre Olla! Poate a fost ceva temporar!)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...