duminică, 16 noiembrie 2014

Puterea unei comunități

“You the people have the power! The power to create machines, the power to create happiness! You the people have the power to make this life free and beautiful , to make this life a wonderful adventure!” Charlie Chaplin
Așa cum bine spunea Chaplin, puterea oamenilor stă în comuniunea dintre ei. Împreună pot realiza proiecte pline de pasiune, pot lansa idei generatoare de lucruri minunate, pot avea susținere și curaj mai mult.  Tot mai mulți oameni caută să acționeze împreună, prin activități menite să promoveze emoții autentice, sănătoase. În prezent s-a observat o aplecare spre trăiri, o introspecție a sentimentelor, o maturitate a gândirii menită să ajute alți semeni prin perseverență, curaj, voință și acțiune. Unii dintre noi am înțeles de mult că nu suntem singuri, trăim într-o comunitate, iar problemele ei sunt ale noastre, ale tuturor. Egocentrismul, egoismul nu își au loc într-o lume care își dorește să evolueze. Ideea principală este întâlnirea oamenilor cu interese, credințe sau norme de viață comune, iar apoi, prin discuții constructive și conflicte argumentate, se poate observa și aplicabilitatea ideilor lor. O aproximare, fluidizare și maturitate a gândirii sunt de dorit într-o lume în care interacțiunea virtuală cunoaște cote inimaginabile, dependențe transformate în moduri de consum. Tentația este mare, iar unele dintre aceste moduri de consum, sunt însoțite de simptome psihologice și fizice. Cum se manifestă ele? Simptomele psihologice sunt sub forma unei stări de bine, o senzație de euforie la navigarea pe Internet, incapacitate de a se opri, nevoia de a mări timpul consacrat acestor interacțiuni online, scăderea timpului petrecut cu familia și prietenii adevărați, din offline, iritație în momentul în care este privat de calculator, randament scăzut la școală sau serviciu. Simptomele fizice sunt la fel de periculoase, de genul crampe ale degetelor, uscăciune a ochilor, roșeață, sensibilitate la lumină, piele albicioasă, dureri de cap, de spate, mese neregulate, insomnie și multe altele. În momentul în care apare cyberdependența, schimbul afectiv al membrilor unei familii este aproape inexistent. Cred că este cel mai mare pericol. De aceea, este de dorit ca întâlnirile față în față să fie preferate celor online, care pot fi înșelătoare și mari consumatoare de timp. Uneori, întâlnirile online duc la cele offline, iar această variantă este optimă pentru startul unor colaborări viitoare, unor proiecte sustenabile, viabile. Astfel, se pot construi prietenii pe viață, se pot crea comunități active și în offline.
Peisajul pitoresc, arhaic al lumii actuale, aplecată spre trăiri până la exasperare, mi-a măturat şi cele mai negre gânduri, iar fericirea întâlnirii cu prietenii, se întinde pe faţa mea ca o foaie de plăcintă, de fiecare dată când timpul îmi permite. E clar că "sindromul" acesta, este tot mai întâlnit și te face să trăieşti prezentul confortabil. De ce? Proiectele discutate față în față sunt mai aproape de reușită. Au acel sâmbure de autenticitate ce duce la germinarea unor idei. Rolul comunităților virtuale îl văd activ, din acest punct de vedere, pentru că ele pot promova proiecte de succes, pot încuraja oamenii să materializeze ideile bune, cu miez.
Uneori, aceste proiecte frumoase preiau din problemele omenirii, pentru a uita, măcar temporar, de propriile încercări sisifice. Apare o năvalnică dorinţă de a-i schimba pe oameni în bine, de a-i ajuta, de a le fi aproape în momentele grele. E un conflict închipuit sau doar o simplă disimulare ce face trecerea insesizabilă spre "blânda indiferenţă a lumii", cum o numea Camus? Trebuie să recunoaștem că unii oameni se vor gândi mereu la instinctul de conservare și vor fi atenți la propriile câștiguri, fără să aleagă calea prin care pot fi utili și altora. Călătoria aceasta, numită viață, înseamnă și să fii alături de semenii tăi, să trăiești autentic. Și trebuie să recunosc că, mi-e dor uneori de sănătosul îngheţ al zăpezilor şi de furia proaspătă a vântului. De zborul încercărilor şi de perioada avânturilor romantice, care reuşeau să deschidă şi cele mai îndărătnice inimi şi care prindeau boboci plini de dorinţe, în vara păgână a tuturor simţurilor. De unde lipsa de respect faţă de oameni, dogme şi credinţe? Să fie dintr-un nebunesc şi absurd înţeles al paradoxurilor vieţii?
Cum văd eu socializarea? Evident, față în față! În cadrul, unei cafenele literare, unde efervescența ideilor să atragă, unde să se discute idei viabile, care să pună lucrurile în mișcare. Într-o perioadă lansasem un proiect în cadrul căruia  lăsam cărți prin parcuri pentru a fi citite. Am fost ajutată de oameni inimoși și de  niște copii minunați. Pentru că, trebuie să menționez că am o meserie ce implică lucrul cu copiii.
 Am organizat întreceri literare, menite să încurajeze potențialul creator al copiilor. Alte proiecte mediatizate online și cu întâlniri în viața reală sunt Let’s Do it!, Țara lui Andrei, Sigur.info cu siguranța pe internet și acțiuni de voluntariat sau activităţile learning by doing desfăşurate la clasă şi interacţiunea cu consultanţi voluntari din comunitatea de afaceri, prin care tinerii dobândesc competenţe esenţiale pentru viaţă. De exemplu, Job Shadow Day este un program internațional Junior Achievement România prin care tinerii se familiarizează cu piața locurilor de muncă, petrecând câteva ore în “umbra” unui părinte sau angajat din domeniul dorit. O altă comunitate de succes, cu activități cu impact social este România Pozitivă cu exemple bune despre cum putem să ne implicăm activ.
Crearea unei comunități care să ne amintească că întâlnirile face-to-face sunt cheia succesului pentru o colaborare de durată, este binevenită  și pentru a lua decizii cruciale trebuie să ţinem seama de acea intimitate a trăirilor de care am început să uităm. Nimic nu se clinteşte dacă omul se identifică doar cu trupul fizic și uită esența. Astfel, KOMUNOMO este o comunitate care ne amintește să fim autentici, să împărtășim și altora din experiențele noastre, să fim umani, în primul rând. Vremea cere măsuri drastice şi „medicamentul” trebuie să fie puternic şi ţinut sub supraveghere de cenzura minţii şi conştiinţă. Astfel, jurnalul zilelor va deveni mai plin de trăire. 
Desprinderea de orice dorinţă egoistă s-ar face atunci mai lin, iar prin renunţarea la trufie şi răutate, ar putea deveni şi realitate. Nu este un ţinut de basm cu personaje mistice. E o comunitate cu potențial și necesară, care își construiește jurnalul cu ajutorul nostru. Jocul autentic va fi totdeauna preferat şi o bună cunoaştere a obiectivelor va duce la decizii corecte în ce priveşte acea intimitate a trăirilor râvnită de toţi. Nimic nu se hotărăște ad-hoc, ci după o intervenţie de lungă durată şi fără a impune sau a obliga. In cadrul întâlnirilor, piroanele cotidianului nu se mai resimt așa acut şi fiecare are timp de o pură introspecţie în nervurile celuilalt. Se ştie că jurnalul apare cu file şi poveşti noi şi inspiră la meditaţie, deşi unii ar putea spune că duce şi la melancolie. Fie că e vorba de desprinderea frunzelor de pe ram şi de valsul pe care ele îl dansează în fiecare toamnă ruginie, fie că e vorba de salvarea unor semeni de ai noștri sau de conștientizarea unor probleme sociale cu impact asupra celor cu putere de decizie, e clar că este o comunitate necesară! Împreună putem muta și munții, am mai spus-o și o repet, dacă acesta este obiectivul propus!
Să vă fie toamna, dulce-amăruie!

Articol scris în cadrul SuperBlog 2014!

2 comentarii:

Silvia Iordache spunea...

Ma bucur ca ati punctat influentele excesului de internet atat asupra trupului cat si a mintii. Copiii cu care lucrati au sansa de a creste altfel, frumos, autentic. Multumesc pentru idei :)

Liliana spunea...

Mi-ați făcut ziua mai frumoasă! Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase! Sper din tot sufletul să ajut la clădirea unor proiecte frumoase, ce implică și copiii și adulții, pentru că toți suntem una. :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...