marți, 29 iulie 2014

Din flăcări….

Flăcările se jucau zvârlind scântei orbitoare, iar incandescența lor îmbrăca trupul temporar căutând necuprinsul. Oamenii, din obișnuință, le hrăneau orgoliile rătăcite, printr-un suflu rece si îndrăgostit de tenebre, iar acest fenomen avea loc mai ales în vremuri obscure, lipsite de fundament, când orice muritor se credea un Zeus.
Din flăcările începutului ești si tu modelat, iar fericirea nemărginită din interiorul tău iți amintește ca ești liber. Atunci de unde zidurile?
Esența li se prelingea oamenilor printre degetele prea pline de bani și uitau ca sunt liberi. Lumea își învârtea roata cu același scrijelit jalnic, doar, doar o scânteie să le aprindă din nou în ochi bucuria… 
Când vei înțelege care este potențialul tău și vei renunța la artificiile lumești pentru a revela flacăra ce arde in tine?  Deși neantul a fost mărginit de un zid de aur, acesta s-a prăbușit peste tine, îngropându-te sub el! Ce vulnerabil si efemer ești! Un naiv incurabil! Te credeai zeu! Înconjurat de scânduri, pământ și aur, ți-ai auzit urletul fără ecou… Atunci ți s-au perindat prin față amintirile și ai înțeles. Nu era oare prea târziu?
De ce flacăra ta vie arde așa repede, consumându-ți seva, epuizându-te? Merită sacrificiul? Merită să arunci venin peste puritatea din tine? Ia o pauză și reflectă la adevărata misiune pe are o ai!
Scrumul încercărilor tale nu e decât urma flăcărilor ce au trecut pe acolo, amprentând trupul si sufletul deopotrivă… Dar, ești un învingător! Ai fost conceput pentru a duce mai departe flacăra creației!
Focul te-a călit cu flăcările lui eliberatoare, iar lumina a țâșnit din interiorul tău, dezvăluindu-ți adevărul. Lacrimi șiroiau pe obrajii tai roșii de exaltare, iar tu simțeai plenar ca ești una cu universul. Sursa inepuizabila de energie ce pulsa prin toate moleculele te-a umplut de bucurie și ți-ai dorit ca acele flăcări să te învăluie tot timpul… O călătorie fascinantă!

4 comentarii:

Diana spunea...

Din flacara dragostei ne nastem - sau ar trebui sa ne nastem; in flacara vietii traim - sau ar trebui sa traim... Sufletul nostru e flacara, si mintea noastra e flacara - sau ar trebui sa fie... :)
Suntem flacara - ardem cat ardem si ne stingem...

Un text super ai scris!
Zile fericite iti doresc!

CARMEN spunea...

"Noi suntem lumea. Lumea este tu şi cu mine, lumea nu este separată de tine şi de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietăţii, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simţ al compasiunii, sau al consideraţiei pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice ţară din această lume fiinţele umane, adică tu şi ceilalţi, suferiţi. Suntem anxioşi, suntem nesiguri, nu ştim ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca fiinţe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relaţie comună între noi toţi. Noi suntem lumea în esenţă, practic şi în mod fundamental. Lumea este tu şi tu eşti lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înţelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.
Ai venit dintr-o flacără, te vei întoarce într-o flacără şi astfel începutul şi sfârşitul se vor reuni." - Krishnamurti
Emotionant textul tau, Liliana!

Liliana spunea...

Multumesc, Carmen pentru citatul oferit! Reflecta zbaterile mele! ;) Ma bucur ca ai trecut pe aici si ai lasat un semn! Numai bine!

Liliana spunea...

Diana, multumesc si pentru gandurile tale minunate! Zile fericite iti doresc si eu! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...