duminică, 1 decembrie 2013

Cascada amintirilor

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un tărâm magic la graniţa dintre real şi ireal, în ţara de dincolo de nori. Toţi cei care locuiau acolo îşi doreau nemurirea aproape, iar gândurile de bine îi însoţeau mereu. Trăiau totul împreună şi uitau de patimi, într-o armonie care se credea că doar raiului îi este specifică. Ceea ce era unic în acea ţară de vis era o cascadă miraculoasă, care se presupunea că îndeplineşte dorinţe şi trezeşte cele mai dulci amintiri celor care se spălau cu apa ei. Nimeni nu ştia cu precizie de când a apărut, dar forţa ei vindecătoare şi puterea ei de a reda doar frumuseţea trecutului a făcut înconjurul lumii. Pelerini din toate colţurile lumii veneau să se spele în apa ei cristalină, să-i admire perdeaua de stropi puri şi să înalţe osanale pentru vindecarea lor de tot ceea ce însemna încrâncenare, răutate, deznădejde, spaime lumeşti. De fapt, acea cascadă era asociată cu eliberarea din iureşul roţii lucrurilor! Oamenii prea legaţi de lucruri, atât mirenii cât şi iniţiaţii alergau cu sete spre acel loc de închinăciune. Drumul nu era uşor, iar obstacolele presărate, erau tot atâtea pietre de încercare pentru curajoşi. Legenda spune că acea cascadă a luat naştere din dragostea apei de râu pentru curcubeul de pe cer. La fel cum se revărsau culorile mirifice ale curcubeului după fiecare ploaie, tot aşa râul a creat o cascadă de vis pentru cei care erau în căutarea drumului spre ei înşişi.
Mulţi pelerini rătăceau bezmetici pe drumuri prăfuite, deşertice, dar uitau că doar faptele bune şi sufletul curat le pot alina căutarea. Mergeau fără ţintă, se opreau în oraşe şi sate pline de zbucium, iar privirea lor exoftalmică te ducea cu gândul la bolnavii incurabili. Însă, ei sufereau din cauze mai presus de înţelegere şi încercau să-şi croiască drum spre ei înşişi, în primul rând. Cascada îi aştepta în ţara de dincolo de nori, răbdătoare, cu susurul ei ireal şi cursul apei ce te îndemna la meditaţie. Ţesea poveşti în fiecare zi, iar tâlcul lor era ascuns în chiar drumul ce se întindea până la ea. Dorinţele uneori fanteziste nu făceau decât să întărească afirmaţia unor mari căutători de adevăr, că totul nu e decât o deşertăciune. Era din ce în ce mai evident că doar cei înţelepţi şi curaţi sufleteşte găseau râul cel învolburat ce-şi trimitea apa, în căderea acelei cascade minunate. 
Pe acel drum, un băiat şi un lama, un om sfânt, mergeau agale, mânaţi fiecare de alte idealuri. Amândoi încercau să-şi găsească rostul pe pământ, însă fiecare avea o altă perspectivă a acestui rost. Băiatul visa la o îmbogăţire rapidă care să-l scape de sărăcia satului în care s-a născut, iar lama visa la râul acela şi la cascada lui, ca la o răsplată după căutările lui existenţiale profunde.
Zorii dimineţii aceleia de poveste împrăştia sclipiri diamantine asupra tuturor celor din jur: oameni şi animale deopotrivă. O ceaţă difuză ascundea privirii vârfurile de munţi semeţe. Păsările văzdului umpleau aerul cu ţipete ascuţite şi joc bezmetic. Năframa de argint a ceţii se despică la răsărit, iţind un soare blând, portocaliu şi plin de promisiuni. Aveau deja senzaţia că drumul lor a fost menit să-i apropie, să-i facă să iubească libertatea, iar cascada nu însemna decât o încununare binemeritată. După popasuri şi întâlniri memorabile au înţeles că totul este trecător, că viaţa e o minune şi noi, pierdem uneori esenţialul. Băiatul se trezi şi căsca prelung, ca şi cum somnul acela nu-i adormise doar trupul, ci îi trezise şi alte simţuri amorţite.
Lama avea noutăţi pentru el şi aştepta răbdător să-şi vină în fire, apoi îi explică simplu, că pentru el căutarea a luat sfârşit. Urma răsplata! Băiatul îl privea contrariat, iar chipul lui palid, degetele străvezii şi picioarele încrucişate îi amintiră de statuia lui Buddha din satul natal. Ce se întâmplase? Apoi, când ochii li se întâlniră, ceva straniu s-a întâmplat. Simţea cum alunecă la vale şi este dus spre o cascadă ce-şi profila perdeaua diafană, în faţa lui, iar zgomotul ei tunător îl tulbura. Visa? Tindea să creadă că nu, pentru că era ud. Atunci, auzi voci agitate de oameni, care se chinuiau să-l scoată din apă. Se uita siderat în jur şi nu înţelegea ce se petrece. Lama veni spre el şi-l apucă de mână, senin şi zâmbitor, explicându-i că de câteva zile nu mâncase şi nu dormise, iar meditaţia l-a ajutat să ajungă la cascada dorită. Toate gândurile lui s-au concentrat apoi spre băiat şi i-au oferit acea călătorie. Exact când corabia sufletului lui rămăsese fără cârmă, găsise drumul! Ce frumos! Apoi, cascada amintirilor i-a relevat inocenţa şi puritatea începutului! Căutarea luase sfârşit! :)

Text scris în cadrul Clubului condeielor parfumate, unde gazdă este Mirela Pete. Tema cascadelor a fost propusă de Adriana. Au mai scris: Mirela, Adriana, Minnie, Ch3815h, Vienela, Gabi...
Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! :) Vă dedic!

8 comentarii:

ch3815h spunea...

faina truda si povata elevarii spirituale descrisa aici. am descoperit blogul si pe social network! add you, da! :) duminica frumoasa in continuare!

Mirela spunea...

O poveste subtilă, frumoasă, dar și utilă, plină de rosturi. Uneori visăm să avem de toate, e omenesc, dar cred că fiecare ne dăm seama ce contează cu adevărat. Pentru că viața, sănătatea și iubirea nu se pot cumpăra. Frumos ai scris, Lolita dragă! O seară parfumată și senină îți doresc! :)

innerspacejournal spunea...

Fie ca fiecare dintre noi să găsească acea cascadă a împlinirii sufletești, și nu numai.
O poveste deosebită...

Diana spunea...

O minunatie de poveste cu tâlc! Shelley (si alti romantici) vedea cascada ca imagine a sublimului, un simbol al anularii contrariilor, o iesire din scheme prestabilite...
Cascadele adauga o frumusete magica peisajelor unde le intalnim. Aerul e extra-pur in preajma lor.
As zice ca le putem compara cu viata: intr-o cascada exista curenti ascendenti si curenti descendenti - in viata, urcam si coboram, uneori cadem brusc pentru a ne scufunda la baza cascadei si ne ridicam din nou la suprafata - daca putem... :)
Zile fericite iti doresc! Cu drag!

adriana tirnoveanu spunea...

Surpriza pe care mi-ai făcut-o cu această cascada a cunoasterii, a autocunoasterii, a imbinării spiritului cu cele lumesti e foarte mare. Esti o căutătoare, o sfredelitoare a sensurilor lumii, si nu e chiar la indemâna oricui să facă dintr-un parfum de cascadă, un parfum de meditaţie şi introspectie. Mi-a plăcut enorm şi sunt mândră să fi citit ceva atât de frumos.

LOLITA spunea...

Mulţumesc mult pentru gândurile voastre! Trimit doar vibraţii pozitive spre voi! :)

cammely spunea...

harnicuto!
vad ca esti plina de inspiratie :)
felicitari!

Elly W. spunea...

Un fel de calatorie initiatica, as spune. Atmosfera foarte speciala cucereste. Drumul e uneori foarte greu de gasit astfel ca un ajutor este binevenit.
Frumoasa tratare a temei!

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...