miercuri, 27 noiembrie 2013

The power of friendship

Soarele lovea timid bolta cerului în orizont, împrăştiind culori pastelate şi lumină, iar aburul dimineţii spăla înnourata lume, fugărind întunericul cu cântece vrednice de cocoş. Ziua creştea ca o poezie în ritm ascendent, frumoasă şi pură ca şi când chipul ei ar fi mereu acelaşi ca la început, când a luat naştere fiinţa. Atunci se simte şi este cel mai potrivit moment poate, să ne plecăm în faţa misterului creaţiei, să-i cucerim înţelesul şi să fim conştienţi de bogăţia interioară a fiecăruia dintre noi. Însă, în acea dimineaţă, care nu prefigura nimic nefiresc, nu mai aveam puterea, energia să găsesc acea frumuseţe şi bogăţie, iar ochii se scăldau în ape sărate. O nouă zi înseamnă un nou început, o nouă provocare, dar sunt momente în care te simţi părăsit, descurajat, vulnerabil şi iremediabil compromis ca om.
Durerea se mistuia în flăcările aducerilor aminte. La început era de nesuportat, dar strânsoarea şi febra ei mă făceau să mă întreb cu ce am greşit. Fiorul acela ce-mi străpungea inima, mă sufoca. Toţi ne întrebăm la fel când suntem nevoiţi să trecem prin încercări de viaţă şi moarte. Eram pierdută şi mă simţeam fără nici un sens. Atunci a apărut ea, pentru a o înlocui pe prima mea prietenă adevărată. M-a mângâiat pe cap, m-a încurajat şi mi-a uşurat clipele grele de după acea întâmplare. Apoi, încet, încet a înlocuit-o pe cea care mi-a deschis ochii spre lumea din jur. Ea mi-a purtat paşii spre o inimă sinceră şi mi-a oferit cadou o prietenie unică. Este la fel de caldă şi sfătoasă ca şi prima prietenă şi sunt hotărâtă să beneficiez cât mai mult de frumuseţea trăirilor ei. Îmi place vocea ei blândă şi credinţa numai în bine. A apărut în viaţa mea, exact când aveam mai mare nevoie şi o simt ca pe un înger trimis să mă protejeze.
Pe prima prietenă am cunoscut-o de când eram mică şi de-abia începeam să descifrez misterele din jur. Atunci am înţeles prima dată că mi-a fost trimisă ca să mă apere, să mă încurajeze, să-mi urmărească zborul. M-a învăţat să fiu feminină şi să caut frumosul din jur, să nu mă las impresionată de cuvintele dulci, ci doar de cele spuse din suflet, să nu uit că sunt oameni care nu au mai nimic şi să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am eu.
Tot ea a fost cea care mi-a descifrat poveştile cu feţi frumoşi şi zâne, cu zmei şi căpcăuni, dar mi-a explicat foarte clar şi faptul că sunt doar personaje imaginare, iar realitatea trebuie mereu preferată, ficţiunii. M-a purtat pe cărări şi drumuri de munte, prin văi şi câmpuri cu flori, mi-a şters lacrimile atunci când îmi era greu şi m-a alinat în poala ei.
Ea m-a învăţat să fiu elegantă, să mă pieptăn bine pentru a-mi descâlci gândurile sumbre adunate sub frunte, să zâmbesc şi să cânt când mi-e inima grea, să alerg voioasă şi să mă împrietenesc cu cei care merită. Tot ea mi-a spus că trebuie să lupt pentru visele mele, pentru viaţa mea, să realizez ceea ce ea nu a reuşit. Am crescut cu ea lângă mine, am simţit mereu aripile ei protectoare şi oricât de mult mi-aş fi dorit să fie lângă mine şi acum, nu am putut să împiedic inevitabilul. A plecat prea repede şi fără să apuc să-mi iau la revedere, dar ştiu că este undeva acolo, pregătită să mă ajute când voi avea nevoie. Ea a fost bunica mea! Mi-a fost şi mamă, şi confidentă, şi prietenă pentru că era mereu acolo, lângă mine. Mi-a oferit încredere şi putere să alung norii din forul interior, oricând simţeam că viaţa mi-e potrivnică. M-a ajutat să mă ridic, de fiecare dată când cădeam. M-a sfătuit cum ştia ea mai bine, iar prăjiturile ei clădeau mereu câte o poveste, cu o bază fragilă, din făină, zahăr şi mirodenii, dar cu suflet. Atunci, am înţeles prima dată că trebuie să apreciem oamenii de lângă noi, până nu este prea târziu.
Peste ani, prietena şi confidenta s-a schimbat, dar gândurile de bine au urmat-o, la fel ca pe vremea copilăriei mele. Sunt zile când povestim câte în lună şi în stele, iar printre cuvintele diafane şi sticloase, pline de înţelesuri lungi şi zălude, transpare acea atmosferă din primii ani de viaţă. Am avut momente în care am spus că am obosit. Am obosit să tot cad, să mă ridic, să îngenunchez şi să lupt cu mine, cu pornirile mele, cu eul meu şi mai ales, cu morile de vânt. Dar, ea, prietena mea, m-a învăţat să cred, să nu mă subestimez şi să aleg frumosul din jur. M-a scos din ghearele deznădezdii şi m-a rugat să cred în acea forţă nevăzută care ne protejează pe toţi. Există momente cruciale, când omul simte nevoia să se dezlege de ambiţiile lui pământeşti şi să privească cerul, când se minunează şi alege să fie autentic.
Nu ştiu cum aş putea să-i răsplătesc vreodată tenacitatea şi dăruirea cu care mi-a oferit nişte clipe memorabile! E mai mult decât o prietenă, e un înger cu chip de om! Mereu m-a încurajat şi mi-a spus “să nu las să treacă o zi fără să văd, să aud sau să citesc ceva frumos”. Altă dată, mi-a dat de înţeles că “orice lucru pe care mintea îl poate gândi şi inima îl poate iubi, îl poţi împlini.” Mi-a povestit despre acrobatul care uneori cade de pe bârna vieţii, dar se redresează şi merge mai departe, găsind puterea şi curajul de a-şi ţine din nou echilibrul, cu riscul de a se arunca în gol, fără plasă de siguranţă. Mereu găseşte cuvintele potrivite şi mă susţine! Nu ştiu ce m-aş face fără ea!
Crăciunul cu magia lui inefabilă, căldura familiei şi mirosul de cetină, cu clinchet de clopoţei şi glas cristalin de copii mă îndeamnă să-mi fac o revizuire a realizărilor din anul ce se apropie de sfârşit. Crăciunul înseamnă pe lângă magie şi credinţă, speranţă, armonie, generozitate şi multă, multă dragoste. Albul de iarnă ce apare după griul zilelor de toamnă în care ploaia a spălat străzile, creează peisaje de poveste şi ne face să redevenim copii. Aştept ninsoarea ca pe un şal moale de lână albă, nu doar pentru a şterge din norii anului acesta, ci şi pentru a sta de vorbă cu prietena mea la un ceai, despre debitele şi creditele sentimentale, despre familie şi viitor şi mai ales despre frumos şi simplitate. Mare mi-a fost bucuria când am descoperit pe LuxuryGifts.ro colecţia de citate motivaţionale, care este cel mai elocvent exemplu de frumuseţe şi simplitate. Încastrate sub forma unor cărţi simbolice, străjuite de figurine expresive cu cristale Swarovski, citatele motivaţionale sunt cadoul potrivit pentru prietena mea, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, un cadou cu semnificaţie. Sunt convinsă că va fi apreciată ideea mea, mai ales că temele abordate sunt diverse. Deja am găsit-o pe cea care i se potriveşte şi voi face tot posibilul ca să i-o dăruiesc! Merită toată aprecierea şi dragostea mea! E rândul meu să o încurajez şi să o surprind plăcut! Un îngeraş cu cristale Swarovski, care are drept piedestal, citatul ei preferat. Ce mi-aş putea dori mai mult? Poate zâmbetul ei cald, ce transmite atâtea mesaje pozitive şi licărirea suavă din ochii ei, atunci când îl va primi!
Dedic acest articol tuturor prietenelor adevărate! Acelor fiinţe minunate care merită să le fie recunoscute meritele şi care sunt trimise pe pământ pentru a alunga norii din interiorul nostru!

Articol scris în cadrul Superblog 2013, proba 26! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! :)

Vă dedic, în amintirea toamnei!






2 comentarii:

Diana spunea...

Sunt la a 3-a incercare. :) Miercuri - sau poate joi? - am trimis un comentariu, dar mi s-a blocat PC-ul dupa ce am apasat “publicati-va...” si nu stiu daca a ajuns… Adineauri am incercat din nou si dupa ce am apasat “publicati-va…” am primit mesaj: “error 503”. Mai incerc...
Norocul de a avea prieteni foarte buni e posibil sa nu il aiba toti oamenii! Pe mama si pe sora mea nu le pun la socoteala - desi sunt intre cei mai buni! :) - dar am noroc de cativa prieteni buni-buni! Ii numar pe degetele de la o mana (amici sunt mai multi), dar stiu ca ei sunt mereu langa mine si eu mereu langa ei... Cu una dintre cele mai bune prietene ma intalnesc o data pe an, dar e ca si cum ne-am fi despartit cu o zi inainte. Vorbim la telefon etc. dar e altceva cand suntem impreuna.
Articolul tau mi-a atins sufletul! :)
Zile fericite iti doresc, alaturi de cei dragi! Fie sa ai parte de oameni buni!

LOLITA spunea...

@ Diana,
Îmi pare rău că ai avut probleme cu postarea comentariului! De câteva zile internetul funcţionează mai greu! S-ar putea să fie el de vină!
Pritenii adevăraţi sunt foarte puţini, rari şi chiar pe cale de dispariţie, aş putea spune!
Dacă cuvintele mele au ajuns acolo unde trebuie, mă bucur enorm! :)
Şi ţie îţi doresc oameni buni alături, pentru că eşti deosebită! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...