vineri, 8 noiembrie 2013

Killer Queen şi Killer King

Povestea  are loc în oraşul italian Padua, unde un tânăr plin de ifose şi cam superficial, aşa cum sunt uneori tinerii, îşi caută soţie. Pripit nevoie mare, sondează posibilităţile pe care le oferă acel oraş pitoresc. E clar că intenţia lui e să se căsătorească cu o femeie bogată care îi va oferi o avere, tocmai bună pentru a-şi plăti datoriile, sau, cel puţin aşa a lansat el zvonul în tot regatul. 
Prin locurile acelea era vestită o regină irascibilă, nonconformistă şi mai ales rebelă, care nu era căsătorită. Cu toate acestea frumuseţea ei nepământeană, îi făcea pe potenţialii pretedenţi la mâna ei să uite de cerinţele fanteziste şi capriciile copilăreşti. Însă nici unul nu reuşise să-i intre în graţii. Totul în jurul ei trebuia să fie plin de parfum şi culoare, de explozii de confetti sau popcorn, de lumini şi beteală strălucioare, de muzică şi dans frenetic.

Părea ceea ce bărbaţii numesc o femeie inaccesibilă, a Killer Queen, o suverană absolută, iar poporul, mai lipsit de menajamente şi necizelat, o numea chiar scorpie. Îmblânzirea unei femei cu un caracter aşa de exploziv, era o provocare pentru oricine. În calitate de umilă sfătuitoare de nădejde a reginei, locuiesc la curtea împărătească şi observ toate metamorfozele pe care membrii familiei regale, le încearcă zilnic. Recunosc că sunt fascinată de atmosfera şi intrigile din culisele tronului regal. Uneori mă distrează cerinţele lipsite de tact şi logică ale lui Katy, dar ştiu că de fapt nu este decât o copilă căruia îi plac visele şi care îndrăgeşte să se joace. E o persoană minunată şi mi-aş dori ca toată lumea să o cunoască aşa cum, doar eu am avut privilegiul. Avea zile când lăsa coroana de regină şi alerga bezmetică pe câmpii, jucându-se cu fluturii şi florile din jur, liberă, rebelă şi numai zâmbet.

O însoţeam pretutindeni şi simţeam că o cunosc, însă în fiecare zi mai descopeream ceva nou. În iatacul regal stăm şi povestim despre provocările întâlnite şi trebuie să admit că are şi ea dreptate. Pretendenţii sunt imaturi şi incredibil de naivi. Execută fără crâcnire orice cerinţă, încercând să îndeplinească dorinţe inimaginabile, pun în scenă piese de teatru şi vodeviluri menite să o impresioneze, dar niciodată nu au încercat să o cunoască cu adevărat. Să afle care este arma ei secretă, care sunt sentimentele şi trările ei şi poate şi de aceea, este aşa de irascibilă şi neînţeleasă. Secretul are un farmec aparte, pentru că reprezintă toate acele aspecte nedivulgate, toate acele trăiri nemărturisite sau doar acea cheie a succesului, tăinuită, confidenţială într-o relaţie sau situaţie. Oamenii secretoşi au fost mereu priviţi cu suspiciune, au ţesut intrigi sau poveşti pe marginea condiţiei lor intime, umane. Nu întotdeuana secretul este ceva rău, e doar acel aspect învăluit în mister, acea enigmă care asigură discreţia, acel ton jovial, pus pe şotii al celor care ştiu ce vor şi, cel mai important care apreciază lucrurile cu adevărat importante. Vulcanul acela ce clocoteşte în interiorul ei şi privirea aceea pătrunzătoare ascund comori nepreţuite. Artizanul priceput care va reuşi să-i dezvăluie sufletul în toată plenitudinea lui, va găsi şi cheia de acces într-o lume copleşitoare, plină de frumos. Nu încerc să-i găsesc circumstanţe atenuante, dar merită alături de ea un om la fel de puternic şi inventiv. She owns the throne! E regină prin tot ce face, prin atitudine, prin înfăţişare, prin misterul pe care îl degajă în jur.
Alura şi rochia de catifea roşie îi încadrau perfect chipul sculptat parcă în granit. Un peţitor înfocat i-a dedicat chiar nişte rânduri, care i-au gâdilat orgoliul, dar nimic mai mult. Însă scrisoarea o păstra, şi uneori o mai citea, pentru a spune că e doar literatură şi atât. Însă zâmbea enigmatic... Cam aşa suna!
Din ce abisuri de marmură ai ieşit la lumină şi ce menestrel iscusit ţi-a cântat amorul maculat? Ca o Monalisă enigmatică, cu murmurul catifelat al pielii tale translucide ai instigat şi la gânduri diafane şi ai primit şi priviri hulpave din partea admiratorilor tăi. Recunosc că eu sunt cel mai înfocat admirator al tău... 
Din marginea cărei lumi ai fost zămislită şi mustul căror încercări le eşti rod? Postura ta mândră de madonă e metamorfoza pe care doar granitul o suferă, atunci când e scos de mâini dibace din adâncuri. Dalta Meşterului a sculptat un chip de regină, lăsând în mlaştini ale subconştientului, durerea creaţiei. Posteritatea îi va fi cândva recunoscătoare...
Ai venit acum, luminoasă şi sublimă ca un vis! Te întâmpin cu drag!

Cel mai înfocat admirator al tău

Zilele trecute am ajutat-o să stabilească o strategie de abordare a peţitorilor, care parcă se înmulţeau, mânaţi poate şi de ceva tendinţe masochiste, pentru că îndurau cele mai năstruşnice provocări. Strategia cuprindea trei probe de foc prin care, potenţialii pretendenţi îşi dovedeau curajul, inventivitatea şi sentimentele. Cuvintele magice pentru fiecare probă erau fructe de pădure pentru curaj, celosia pentru inventivitate şi esenţă de praline pentru sentimente.

De ce această alegere? Doar noi două o ştiam şi speram să existe măcar un bărbat capabil să descopere combinaţia secretă! Aşa cum fructele de pădure cresc uneori în condiţii potrivnice, înconjurate de spini şi ierburi otrăvitoare, dar găsesc curajul pentru a ieşi la lumină şi a scoate aromele acelea parfumate, aşa îşi dorea Killer Queen să fie viitorul soţ. Adică să reziste capriciilor nefireşti, uneori imature şi să găsească umorul şi curajul pentru a trece peste ele. Aşa cum celosia nu e pretenţioasă dar, îndrăgeşte solurile cu un drenaj foarte bun şi iubeşte doar soarele, încât florile ei par artificiale, aşa îşi dorea regina să recunoască regele cu rapiditate, originalitatea şi frumuseţea din jur. Aşa cum pralinele sunt asociate cu surpriza şi au arome de vanilie, ciocolată şi te innebunesc de plăcere, cam aşa îşi dorea şi regina să fie copleşită de sentimentele inspirate de pretendent. Cerinţe riguroase şi greu de realizat, dar eram optimiste.
Când începusem să ne pierdem speranţa, apare, el, cel care se aventurase să spună că o va lua de soţie pe Killer Queen fără măcar să o vadă şi convins că va trece cu bine toate probele. Afişa o siguranţă feroce, iar privirea lui făcea deja victime în jur.
La început se fâstâci, dar mască cu grijă slăbiciunea şi înaintă semeţ. Era frumoasă regina, iar curajosul se pierdu când o văzu în toată splendoarea. Începu tirul probelor de foc, care se sfârşi cu o ghicitoare:
- Te rog să ghiceşti ce anume reuşeste să cucerească instantaneu bărbaţii şi în acelaşi timp e purtat cu delicateţe de femei? Are ascuns în inima lui floare roşie de catifea, plumeria iasomie şi sambac, la vârf are prună neagră, fructe de pădure şi bergamotă, iar la bază cashmeran, patchouli şi praline. Mulţi spun că e arma mea secretă, imbatabilă şi îmi asigură farmecul! Ce este oare?
Frumosul pretendent se apropie primejdios de regină, înarmat cu un zâmbet de zile mari şi răspunse calm:
- Descrierea mă duce cu gândul la curajul cu care fructele de pădure rezistă, la originalitatea celosiei ce pare artificială, dar e atât de vie şi la esenţele de praline care aduc surprize de trăiri. Toate acestea sunt încastrate într-un flacon ce seamănă cu o nestemată şi au darul de a compune un parfum înnebunitor care cucereşte instantaneu bărbaţii şi e purtat firesc de femei. I-aş spune Killer Queen, pentru că i se potriveşte şi este de la Coty! Sunt un admirator al parfumurilor rafinate, purtate de regine enigmatice.
Să fie oare adevărat? Dezlegase cineva şarada, iar regina era pătrunsă de eveniment? Lacrimi de fericire curgeau şiroaie pe chipul maculat, iar nişte bujori de toată frumuseţea au răsărit de-ndată. Era el, Killer King, deşi părea misterios şi uşor misogin la început, se îndreptă cu voluptate spre tronul impunător ce era tabu şi o invită la un vals pe regina încoronată. Aceasta a acceptat imediat şi a plutit ca într-un vis. Toţi au primit cadou câte un parfum, de bucurie că s-a găsit răspunsul. Cineva reuşise să vadă frumuseţea sufletului ei şi sentimentele erau reciproce, din ce am observat, iar eu nu puteam decât să fiu extrem de bucuroasă şi dansam.
Menestrei şi spiriduşi, zâne bune, domniţe şi cavaleri dansau descătuşaţi şi fericiţi. Era sărbătoare la palat!
Pantera din subterane se trezi, iar regina era ea însăşi, pentru că se îndrăgosti pentru prima dată. La scurt timp cei doi au dispărut, iar cortina i-a ascuns, ca după o piesă de teatru.
Morala:
Iubirea necondiţionată ne face să fim noi înşine!
Text scris în cadrul Superblog 2013, proba 17! Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! :)





2 comentarii:

Diana spunea...

Multe imi vin in minte sa le scriu! :) Despre frumusetea fizica, despre cea a spiritului... Dar aleg sa scriu numai ca un astfel de parfum vrajeste.
Zile fericite iti doresc!

LOLITA spunea...

Mulţumesc, Diana! Trebuia să-mi dezvălui acele lucruri! Acum m-ai făcut curioasă! :)
E un parfum magic, asta e sigur! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...