sâmbătă, 21 septembrie 2013

Un ruginiu cu parfum de nou

Când frunze ruginii zboară zglobii, în toamna molcomă, autentică şi plină de amintiri, împrăştiind parfum melancolic şi diafan, înţeleg mai bine respirarea, simt mai mult cu inima, gust mai plenar savoarea momentelor din viaţă. Bogăţia clipelor trecute îmi ţine de cald atunci, atât de sublim şi mă cuibăresc în mine, apoi închid ochii rememorând. Ascult gândurile legate cu o fundă roşie ca să nu se deoache de rău şi mulţumesc tuturor celor care mi-au clădit amintiri frumoase, care mi-au fost alături în momente mai grele şi m-au ridicat din negura nepăsării, uşurându-mi trecerea mai departe.
Atunci, parfumul regăsirii de sine şi nimbul dorinţelor îmi scot la iveală sâmburii începuturilor de drum: prima zi când am păşit curajoasă şi mi-am bucurat părinţii, primul cuvânt stângaci şi rotund pe care l-am rostit, primul zâmbet tivit de bucurii nemăsurate, prima zi de şcoală, primele examene mai serioase, primul sărut, prima iubire, primul drum parcurs de una singură, prima îmbrăţişare sinceră venită exact la momentul potrivit, primul şi prima tuturor experienţelor mele...
Primul lucru mai important, material, nou şi drag, ce îmi stăruie pe retina minţii e stiloul meu năzdrăvan, cu peniţă de aur primit în dar de la tatăl meu. Auriu şi stilat, cu inflexiuni negre în partea de sus, mă ajuta mereu să compun câte ceva. Parcă peniţa lui era fermecată, aşa săreau literele din vârful lui şi se aşezau drepte şi calme pe foaia albă aşteptând să fie descifrate şi împărtăşite lumii. Tata renunţase la butonii din aur de la cămaşă, pe care îi purtase la nuntă, iar din ei a făcut o peniţă şi nişte cercei pentru mama. Ce bucurie a fost când am primit acel stilou! Mă uitam cu uimire la el şi nu-mi venea să cred că este doar al meu! Inima mea cânta, trepida neliniştită, iar ochii erau plini de luminiţe scânteietoare! L-am primit înainte de prima zi de şcoală şi cred că eram singura şcolăriţă cu stilou ce avea peniţă de aur, mândră şi atentă în acelaşi timp cu acea comoară! Îmi amintesc şi acum, cu aceeaşi plăcere, de strălucirea jucăuşă din ochii tatei, în momentul în care mi l-a oferit. Renunţase la el, pentru mine! Ce onoare! Era şi o mare răspundere pentru că trebuia să dovedesc că-l meritam! A considerat că-mi va fi mai util mie, decât lui, deşi şi el avea mult de a face cu scrisul. A avut dreptate! A fost un fel de talisman! M-am "împrietenit" într-o clipă cu stiloul acela nou şi frumos şi l-am purtat cu mine la toate examenele mai importante pentru că simţeam că-mi poartă noroc. M-a ajutat mereu să înşir cuvinte diafane, uşoare ca un abur, ce prindeau repede contur şi se regăseau în vreun text, fie plin de copilării şi vise, fie serios şi chibzuit! Am călătorit cu el prin lumi mai bune, cu oameni frumoşi şi buni. Am descoperit comori nebănuite în suflete peste care se aşternuse praful uitării, am scuturat din temelii prejudecăţi şi credinţe oarbe, am lăsat să zboare fluturii ce au ieşit din coconul încercărilor.
Cuvintele domoale şi cu drag şlefuite se aştern cuminţi pe caiete noi, cu file neîncepute, albe, ce capătă pe lângă mirosul de curat şi pe cel de cerneală, de creion sau radieră... Încă...
Mirosul cărţilor noi este altceva ce îndrăgesc mult...Senzaţia aceea când primeşti sau când îţi cumperi o carte nouă pe care ţi-o doreşti de mult şi îi deschizi prima dată coperţile, este copleşitoare! Curiozitatea te împinge să citeşti primele paragrafe şi nu-ţi mai rămâne decât să găseşti apoi răgazul să te cufunzi în plăcerea lecturii! Apoi, un impuls automat, te face să răsfiri filele albe ce au miros de nou, de surpriză şi să le adulmeci, ca un autentic şoarece de bibliotecă. 
Încerc să ţin pasul tot timpul cu noul, deşi, uneori, este obositor şi lupta este neloială. Tot timpul apar lucruri noi, tentante, începând de la haine, accesorii, parfumuri, cărţi şi mergând până în domeniul tehnologiei unde la fiecare lună sau uneori şi mai puţin, se descoperă un nou gadget, un nou boom... Noul a avut mereu o atracţie pentru oameni pentru că, curiozitatea este în natura noastră. Suntem iscoditori şi ne dorim mereu altceva, ne dorim să fim spontani, să fim surprinşi plăcut, tocmai pentru a evita monotonia, plictisul. Îmi amintesc cu drag şi mirosul de casă nouă, de var proaspăt, atunci când am păşit amândoi pragul cuibuşorului nostru. Ce era mai senzaţional, era că noi amenajasem totul, aşa cum ne pricepusem mai bine, fericirea fiind astfel şi mai mare...
Sunt recunoscătoare pentru aceste amintiri şi sper că fila ce se va scrie cu alt stilou, neiertător, cel al timpului, va lăsa în urmă, parfum proaspăt de început, de noi aventuri, de cunoaştere, de iubire necondiţionată şi credinţă în mai bine!
E o certitudine faptul că, un stilou, neaparat şi un caiet cu şină, ambele noi, stau mereu de rezervă în unul din sertarele biroului, aşteptând inspiraţia şi poveştile cu parfum de curat, de cochet, de cuvânt...
Un parfum modern, rafinat şi senzual care descrie ideea de noutate, este reinventat  spre desfătarea noastră: Premier Jour de Nina Ricci. Nu este o revoluţie, ci este o reînnoire a concepţiei despre feminitate a brandului. Premier Jour cuprinde note de mandarină, gardenie şi orhidee. O umbră de migdală adaugă aromei o atingere uşoară, de gurmet. Notele de bază, lemnoase, de mosc şi lemn de santal încheie mirosul parfumului. Designul sticlei a fost creat de Fabien Baron.
Text scris în cadrul Clubului Condeielor parfumate iniţiat de Mirela Pete, pe al cărei blog găsiţi şi alţi condeieri într-un tabel. Tema de astăzi a fost la propunerea Soniei
Să vă fie bine şi să simţiţi frumos! :)

9 comentarii:

Mirela spunea...

Dragă Lolita, gestul tatălui tău e emoționant, frumos, cu adevărat părintesc și nobil. Uite cum vechiul aurului s-a transformat în noul stilou-talisman, care ți-a fost atât de drag și de aproape. Am aștepta să scrie unul din condeieri despre acest parfum, să știi! Îl iubesc, am și eu unul, adică păstrez flaconul și un strop, dar mi-a plăcut mult mireasma de nou, așa cum foarte bine l-ai descris. Minunată povestea ta, o sărbătoare. Duminică parfumată cu nou îți doresc! :)

Spunsieu spunea...

Ai amintiri foarte frumoase, cu totii avem lucruri care simbolizeaza ceva pentru sufletul nostru. Pacat ca astazi ne asezam in fata calculatorului, in loc sa luam un vechi condei si sa ne asternem gandurile intr-un jurnal.

Dana Lalici spunea...

Povestea e frumoasa, dar mai mult decat ea m-a impresionat mult felul tau de a aseza cuvinele pe hartie, de a le modela. Nu stiu daca de la stiloul din poveste ti se treage sau SI de la el, dar scrii minunat, condeiul tau este fermecat. Felicitari!

g1b2i3 spunea...

Acum foartea rar vezi pe cineva cu un stilou, cred ca nici cei din clasele primare nu mai sunt obligati sa scrie cu stiloul.imi amintesc ca eu am invatat sa scriu cu tocul si penita, parca simt mirosul cernelei.
Vad ca toamna aceasta frumoasa e plina de parfum de nou!

Tina spunea...

Tatal tau e un adevarat maestru. a stiut cum sa scoata la iveala talentul tau inascut. Si ai talent.

Elly Weiss spunea...

Inclin sa cred ca ai scris textul de fata cu acel stilou fermecat. Are in el emotia clipelor cand ai primit stiloul in dar, are in el sentimente pretioase.
E un text ce vibreaza, emana sensibilitate, un text ce te releva ca om.
Chiar daca teoretic sunt de acord ca un lucru nou are farmecul lui, prefer lucruri mai vechi. Au o poveste, au frumusetea lor, m-am "imprietenit" cu ele. :)
Flaconul parfumului e foarte interesant, l-am remarcat si eu de curand. Parfumul insa, nu-l cunosc. Pare deosebit.
Sa ai o saptamana cat mai placuta!

Diana spunea...

O calatorie descrisa pe scurt, cu foarte mare sensibilitate si dragoste. De la primii pasi pana la clipa prezenta si spre viitor! O penita din aur! Ce noroc :) a avut acel stilou sa ajunga in mainile cuiva care stie sa cuprinda in cuvinte frumusetea sufletului si frumusetea Naturii!
Zile fericite iti doresc! Cu drag!

LOLITA spunea...

Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase! Mă bucur că vă cunosc, chiar dacă doar virtual! :)

Alexandra Ali spunea...

Cum sa nu iubesti asa un tata?! Il iubesti pentru ca e al tau, dar si pentru ca te face sa te simti speciala, iubita, unica. Un astfel de sentiment nu e egalat decat de iubirea mamei pentru acelasi pui la inceput de drum.... Noul si vechiul impletindu-se vesnic... Frumos!

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...