sâmbătă, 7 septembrie 2013

Desprindere

Omul de lut, din tină creat, ţine totdeauna la cunoaştere şi apare într-o ipostază de iluminare, chiar dacă crusta de pământ abia i s-a uscat. Uneori ia decizii cruciale fără să ţină seama de acea intimitate a trăirilor şi inspiră aerul ca şi cum i s-ar cuveni. Esenţa lui pură îl încurajează să cerceteze firea durerilor, să afle întinderea şi adâncimea lumii pentru a deveni o odraslă pentru El. Nimic nu se clinteşte dacă omul de lut se identifică doar cu trupul fizic, iar piroanele se adâncesc în palmele şi picioarele Lui. Vremea cere măsuri drastice şi medicamentul trebuie să fie puternic şi ţinut sub supraveghere de cenzura minţii şi conştiinţă. Astfel, jurnalul zilelor va deveni mai plin în trăire. Desprinderea de orice dorinţă egoistă s-ar face atunci mai lin, iar prin renunţarea la trufie şi răutate, cândva ar putea deveni şi realitate.


Era un ţinut de basm cu personaje mistice. Jocul totdeauna era preferat şi o bună cunoaştere a locuitorilor ducea la decizii corecte în ce priveşte acea intimitate râvnită de toţi. Nimic nu se hotăra ad-hoc, ci după o intervenţie de lungă durată şi fără a deveni despot. Piroanele cotidianului nu se resimţeau şi fiecare avea timp de o pură introspecţie în nervurile celuilalt. Se ştia că jurnalul apare cu file şi poveşti noi în fiecare toamnă şi inspiră la meditaţie, deşi unii ar putea spune că duce şi la melancolie. E vorba de desprinderea frunzelor de pe ram şi de valsul pe care ele îl dansează în fiecare toamnă ruginie...
Să vă fie toamna, dulce-amăruie!

Cuvintele sunt propuse de clubul psi, în cadrul duzinei de cuvinte... Alţi duzinari celebri găsiţi în tabel. 
Să vă fie bine!

Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...