duminică, 18 noiembrie 2012

Cei dintâi fulgi - Poveste parfumată


 
" Prima zăpadă va veni 
   Şi nimeni nu va şti 
   Când se va arăta 
   Primul fulg de nea 
   L-am aşteptat împreună la geam.
   Şi aşteptând, când m-ai atins 
   Un foc în mine s-a aprins
   Şi atunci prima oară a nins, 
   În palmă un fulg ţi-am prins.
   Şi-am înţeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer
Prima zapadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zapadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns şi zăpada ne-a adăpostit. "  versuri din melodia cântată de Proconsul
Lumina ireală a lunii se reflecta în geamul ferestrei. Razele filtrate prin sticla opacă, încercau să imite vitraliile acelea colorate divin din biserici şi se jucau prin faldurile perdelei impunătoare. Era miezul nopţii, iar tânăra ascunsă între perne sări din pat cu părul răvăşit şi cu o figură consternată. Din nou o chinuia acel coşmar obsedant în care era urmărită de o umbră nedefinită care o ameninţa prin însăşi prezenţa ei. Tremura din toate încheieturile, iar lumina difuză a veiozei aprinse în grabă împrăştia şi mai multe umbre ciudate pe pereţi. Lumina era ca un fluture rănit. Femeia, vizibil răvăşită întârzia cu ochii aţintiţi într-un colţ al camerei pentru a-şi reveni. Inima i se zbătea în piept ca un  porumbel prins în capcană. Se lăsă la un moment dat peste pernele multe, într-un leşin voit. Mişcarea aceea leneşă îi descoperi genunchii netezi, iar aşternutul s-a şifonat sub greutatea bruscă. Pe tavan, din ce în ce mai insistent, umbrele şi luminile se fugăreau asemeni clipelor târzii din noapte. Părul lung s-a revărsat, iar corpul de felină speriată căuta căldura trupului alăturat. Nu găsi decât urma lăsată după ridicare şi o răceală mai mare o cuprinse. Oare ce se întâmplase? Şi el avusese un coşmar? Curiozitatea o făcu să sară din nou din pat, de data aceasta conştient şi tălpile ei atinseră parchetul rece şi stingher. La fereastra din balcon îl întâlni pe cel căutat, care fuma liniştit, iar glasul lui sonor în noapte o făcu să uite cu totul de coşmar:
- Ştii că a început să ningă? Este ireal!
- Chiar ninge? întrebă neîncrezătoare femeia somnoroasă. Adevărul era că îşi dorea nespus să apară albul acela imaculat pentru a şterge din murdăria de pe străzi. Cred că niciodată nu aşteptase aşa de nerăbdătoare prima zăpadă ca anul acesta. Alergă la fereastră şi îşi lipi nasul de geamul rece. Într-adevăr, fulgi mari şi pufoşi se înghesuiau în văzduh, pentru a poposi în cele din urmă pe pământul încă negru. Se simţea un fior de răcoare şi era un pui de ger încă de cu seară, semn că în curând va ninge. Pudra diafană ce se cernea din zenit părea într-adevăr ireală.  O veselie instantanee amestecată cu amintiri calde a pus stăpânire pe femeia felină şi l-a apucat pe bărbat de mână, iar apoi a depus pe obrazul lui un sărut tandru ca o mică ofrandă. După ce au contemplat încă câteva minute bune jocul nebunesc al fulgilor de nea, s-au îndreptat spre cameră şi au sărbătorit împreună primii fulgi de anul acesta.
@LOLITA2012
Vă doresc să sărbătoriţi cu multă iubire prima zăpadă de anul acesta! :-)

Clubul poveştilor parfumate a început la Mirela.

12 comentarii:

pandhora spunea...

parca si vedeam cu fulgii de zapada se astern in acel covor imaculat care dureaza atat de putin...
dragostea poate fi la fel de efemera ca fulgul de zapada dar la fel de bine poate avea eternitatea unei ierni...
plina de farmec,caldura si tandretea povestea ta de iarna...

HAKUROU spunea...

foarte romantic, parca am fost alaturi de tine

gandvis spunea...

Mi-a plăcut mult povestioara ta; parcă am şi văzut fulgii albi plutind în noapte, dincolo de geamuri - o imagine feerică!

Mirela spunea...

Frumos tablou ai creat pentru primii fulgi de nea...Imaculata zăpadă care șterge nu doar murdăria de pe străzi, ci parcă tot ce-i rău, nu-i așa, tot ce trebuie să se spele, să revină la sentimente mai bune, mai pure, mai curate!
Mi-a plăcut mult romantismul acestui fragment presărat cu fulgi de nea.
Să ai o săptămână frumoasă! :)

lili3d spunea...

Coșmarul s-a încheiat cu un vis frumos...
Fericire!

elly weiss spunea...

O sarbatorire a fulgilor de nea...Frumos.
In fond, putem transforma in sarbatoare orice clipa frumoasa din viata noastra.
Incepe usor nelinistitor dar se continua si se termina minunat. O poveste plina de iubire.
O seara minunata iti doresc sa ai! :)

Minnie spunea...

Parca si eu acum abia astept sa ninga! Asa de romantica povestea ta ca mi-a daruit un moment de "amintiri ale trecutului"! O seara faina sa ai!

Carmen RM spunea...

frumoasa imbinare de amintiri, senzatii, arome, vise, temeri si iubire... parca intreaga agitatie a disparut ca la semnal de bagheta, odata cu aparitia primilor fulgi de nea. Albul imaculat al zapezii a invins din nou :)
Sa ai o seara parfumata!

vienela spunea...

Chiar am trait un moment asemanator, acum cativa ani. Singura diferenta a fost ca m-am trezit pentru ca imi era frig, iar sotul meu se trezisedin cauza unei dureri de masea. :))
Poate anul acesta vom sarbatori prima zapada iesind la o plimbare, ne vom tine de mana si vom saruta fulgii de nea.
O sapatamana vesela sa ai!

g1b2i3 spunea...

Prima zapada asa cum ai scris in poveste, imi place si mie.Imi place sa ma uit din casa, apoi imi place sa merg prin prima zapada.pacat ca totul dureaza foarte putin, iar albul devine aproape negru.
Sa ai o saptamana minunata!

OchiiVerzi spunea...

Uneori e mai greu sa realizam adevarul cand totul se petrece in culcusul cald. Cu fiecare decor sentimentele se schimba. Afara simtim viata, realitatea in adevarata sa valoare. Inauntru simtim arta, frumusetea acestei realitati.

Diana spunea...

O noua noapte de iubire!
Linistitor sa privim fulgii care cad din cer, in liniste, atingandu-ne in liniste… Raceala pe care o percepem dinspre ei accentueaza caldura din sufletele noastre, sublimeaza – parca – dragostea pe care o avem pentru cei de langa noi si – ca in povestea ta – alunga (cel putin temporar) umbrele care ne urmaresc.
Viata fericita!

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...