duminică, 21 octombrie 2012

Insula sentimentelor nobile - Poveste parfumată

A fost odată ca niciodată o insulă pe care sălăşluiau toate sentimentele nobile de care aveau nevoie oamenii adevăraţi. Numele acelei insule era UMANITATE.
 Au fost momente grele când sentimentele acelea alese au fost uitate, ignorate şi chiar persiflate, ca şi cum un mare naufragiu al umanităţii avusese loc, iar ele, firavele, nu-şi mai găseau esenţa. Totuşi, în cadrul fiecărei generaţii se ivea din cenuşa iluziilor şi din speranţă, măcar un reprezentant ce se dovedea destul de destoinic pentru a avea grijă de ele, pentru a le cultiva, a le transmite mai departe şi pentru a le aprecia conştient.
Dintotdeauna parfumul în esenţă tare de pe acea insulă a reprezentat un ideal al oamenilor, dar suavele lui miresme nu erau accesibile tuturor. Cel mai pregnant şi persistent parfum era cel al IUBIRII autentice, necondiţionate, de care unii oameni uită prea repede. Era vorba de iubirea de orice fel, începând de la iubirea de semeni până la iubirea a tot ceea ce îi înconjura pe oameni: animalele, natura, viaţa şi miracolul ei. Aproape întotdeauna BUNĂTATEA şi SINCERITATEA secondau iubirea, erau în preajma ei, pentru a-i conferi acel buchet unic de miresme. Insula era minunată şi adăpostea case colorate cu ajutorul curcubeului şi ce era mai incredibil, nu avea reguli stricte pentru că sentimentele nobile erau suficient de responsabile şi de corecte, încât  nu era nevoie de instaurarea unei conduceri.
S-a recunoscut în mod unanim de către toti oamenii ce au fost acceptaţi în vizită pe acea insulă, că, iubirea fără să fie consolidată de alte sentimente la fel de alese îşi scade din prestigiu, nu mai are aceeaşi strălucire şi valoare. Astfel, s-a concluzionat că  MODESTIA întăreşte convingerea conform căreia orice gest sau ajutor nu are nevoie de prea multă zarvă sau recunoaştere din moment ce vine din suflet. NOBLEŢEA SUFLETEASCĂ este cea care dezvăluie adevărata faţă a unui om şi cea care are o influenţă covârşitoare în devenirea lui.
Insula UMANITĂŢII a fost mereu greu încercată de furtuni şi sentimente potrivnice ce bântuiau de jur împrejurul ei trimitând mesaje negative mascate în S.O.S.-uri bine intenţionate. IERTAREA şi MILOSTENIA îşi făcuseră de mult casă pe lângă iubire şi bunătate, iar vecinii lor de bază erau GENEROZITATEA, AMABILITATEA, şi RESPECTUL. Cei mai greu accesibili, ascunşi undeva la marginea insulei erau: ÎNCREDEREA, DEVOTAMENTUL, LOIALITATEA, GINGĂŞIA, INOCENŢA şi STIMA DE SINE. În chiar inima insulei îşi avea construită casa, cel mai vechi sentiment de acolo, ÎNŢELEPCIUNEA. La el veneau celelalte sentimente când aveau dubii, când duşmanii aprigi ai umanităţii le încercau puterea şi îi supuneau la tot felul de teste lipsite de scrupule şi pline de capcane. APRECIEREA venea mereu la final, alături de DEMNITATE pentru a adăuga un plus de parfum fin şi pentru a săruta frunţile înfierbântate ale oamenilor ce găseau CURAJUL - bine pitit şi el- şi nu de puţine ori transformat în eroism, e vorba de acel curaj de a se folosi de toate acele sentimente nobile de pe insulă, în fiecare zi.
Vă pot spune doar că acea insulă încă există, deşi pluteşte în derivă şi aşteaptă să fie descoperită de oamenii adevăraţi. Drum bun şi tărie vă doresc!
Poveştile parfumate au început la MIRELA.
Au mai scris:
Mirela, Silving, OchiiVerzi, Vienela, Gabi, Minnie, Diana, Lili3d, Elly, Poclid Roxana Simona, Lolita
Cândva am scris şi despre nobleţe şi sinceritate care au legătură cu tema propusă astăzi... Zile însorite de toamnă!

10 comentarii:

Minnie spunea...

Hello, hello! Bine ai revenit! Ti-am simtit lipsa! :))
Cat asi vrea sa gasesc acea insula pe care tu o descrii asa de frumos!
Chiar oare mai exista?
Stii macar unul din coordonate? :))
O seara frumoasa draga mea!

g1b2i3 spunea...

In povestea ta parfumata exista toate sentimentele alese.Cum ar fi ca intreaga lume sa semene cu aceasta insula?

Mirela spunea...

Dragă Lolita, citind și recitind despre frumoasa Insulă a sentimentelor nobile, am speranța că ea încă există, ”deşi pluteşte în derivă şi aşteaptă să fie descoperită de oamenii adevăraţi”. Eu cred că noi două am găsit-o și am învățat multe acolo, chiar dacă fiecare mai avem de străbătut ceva drum până la a fi ”cetățenii ei de onoare”! Dar știind că există undeva, înseamnă că există și Seranță, iar această descoperire e mai mult decât benefică: insula va fi găsită cândva de către toți. Superb textul tău, mă bucur enorm că tema aceasta a fost atât de divers, de uman, de cald și de optimist abordată de membrii Clubului. Îmbrățișări și urări de bine! :)

OchiiVerzi spunea...

Sincer nu ma asteptam la asa ceva :)) ... e genial! "o insula numita UMANITATE" ... wow! Mi-a placut si m-a facut sa zambesc, pe bune, o idee superba!
O saptamana frumoasa!

lili3d spunea...

Acolo, cred că toți oamenii au chipuri luminoase!
Da, și mie mi-a fost dor de tine!

LOLITA spunea...

@Minnie,
Bine te-am regasit! Si mie mi-a fost dor de voi! ;)
Stiu sigur ca aceasta insula exista, dar coordonatele si le stabileste fiecare pentru a o gasi mai repede si a beneficia de toate sentimentele acelea frumoase...:)
See you!

@Gabi,
sper ca am cuprins cat mai multe sentimente alese! :) Cu siguranta sunt mult mai multe... Daca lumea ar semana cu aceasta insula, ar fi minunat, cred! :)

@Mirela,
Sunt convinsa ca aceasta insula exista. Toti avem insula umanitatii in interiorul nostru, iar sentimentele alese trebuie doar incurajate sa iasa la suprafata... Binele va invinge de fiecare data, chiar daca suntem uneori incercati... Cred in efectul de bumerang al faptelor bune si bineinteles cred in umanitate.
Iti doresc o toamna bogata in culori si sentimente alese! :)

@Ochii Verzi,
ma bucur ca am reusit sa aduc zambetul pe buzele tale!
O saptamana de toamna minunata!

@Lili,
acolo toti oamenii au chipuri luminoase si simt cu adevarat!:) Si mie mi-a fost dor de voi!

elly weiss spunea...

Imi pare rau ca am ajuns cam tarziu sa vad articolul. Asa s-a intamplat, am fost doua zile plecata iar azi, de abia seara am ajuns pe blog...
Abia ieri seara am observat ca ai participat si am trecut in tabelul meu dar timpul nu mi-a permis sa vin.
M-au incantat articolele, pentru ca din unul am ajuns sa citesc trei, toate la fel de frumoase. Gandim cam la fel, si eu cred ca intreaga paleta de sentimente ne populeaza, pe fiecare. Insa unii le lasa sa razbata in afara pe acelea care nu fac cinste iar altii dimpotriva... :)
Referitor la tema cu sentimentele, eu am avut intentia de a scrie altceva...dar am renuntat, pentru ca era cam prea tehnic, pastrand scrierea pentru un alt articol, de sine-statator.
Frumoasa ideea acestei insule. Mi-a placut mult. De fapt, mi-au placut toate cele trei aticole.
O noapte linistita iti doresc!

Diana spunea...

Aceasta minunata insula, pe care ai descris-o extraordinar, se afla in sufletul fiecaruia dintre noi, doar ca - uneori - valurile agitate ale trairilor o mai acopera, vantul aspru al rautatilor mai alunga sentimentele nobile sa se piteasca dar Curajul mai mereu reuseste sa le mobilizeze din nou!
Viata fericita!

P.S. Pentru reactia intarziata rog pentru iertare si aici. Multumesc :)

LOLITA spunea...

@elly weiss,
ma bucur ca ai gasit ideea insulei frumoasa si ca ti-a placut pe aici. Te mai astept cand timpul iti permite... Umanitatea este în fiecare din noi, dar cum spuneai, uneori răzbat alte sentimente care nu ne fac cinste. Numai bine! :)

@Diana,
există în noi acea insulă, dar sunt şi piedici mărunte cărora le acordăm prea multă importanţă din dorinţa de a fi mai buni, însă uităm tocmai esenţialul... Noroc cu alte sentimente minunate care ne scot din impas...
Viaţă fericită şi ţie! :)

LOLITA spunea...

“Persoanele destinate să se întâlnească, se vor întâlni aparent întâmplător, dar exact când trebuie.”

Ralph Waldo Emerson

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...