vineri, 25 noiembrie 2011

Pe drumuri de munte - Poveste parfumată între bloggeri






"Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi
Cu stelele bolţii albastre,
În leagănul vostru de codri şi stânci
Dorm toate poveştile noastre.
Alături de şoimii cu ochii aprinşi,
Din tainica voastră dumbravă,
Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer
Şi visele noastre de slavă.

În voi îşi deşteaptă plânsorile ei
Frumoasa mea ţară săracă,
Cu braţe lipsite de-al luptei fior
Şi buze ursite să tacă.
La voi vine jalea-i când vifor păgân
Purcede strigarea să-i frângă,
În cântec o schimbă pădurea de brazi
Şi-n lume-o trimite să plângă.

La voi mă îndrumă-n cărările ei
Şi biata mea soartă pribeagă,
Pădurea cea veşnic lipsită de somn
Mi-e sfântă şi-atâta de dragă.
Cântarea măiastră din codrii cărunţi
Dă strunelor mele povaţă,
Şi-o mândră poveste strivită de vremi
Truditul meu suflet învaţă."
În munţi - Octavian Goga

Poteca maronie era tivită cu un chenar de ierburi încâlcite ce-și legănau cosițele despletite în bătaia molcomă a vântului. Toți cei care pășeau cu rucsacul în spate ascultau liniștea pădurii maiestoase și trosnetul surd al crengilor muntelui pe spinarea căruia ne aflam. Urmăream cu atenție orice mișcare şi ascultam orice zgomot ce ar putea să ne anunțe de apropierea unei jivine nu prea prietenoase.
Soarele se revărsa peste ierburi și printre crengi, cu oarecare greutate, pentru că, coroanele dese ale copacilor formau un zid impenetrabil, iar în umbra de dedesubtul lor ce se formase pe ici pe colo foiau insectele, furnici şi gângănii fără număr ce se chinuiau, ca și noi, să înainteze, mişcându-şi mulţimea picioarelor firave. Fiecare porțiune pe care înaintam era o altă redută cucerită. Glasul muntelui ne striga și ne chema tot mai aprig cu cât orele fugeau pe cadranul timpului. Eram patru temerari, ce aminteau vag de cireșari, pentru că exploram pădurile şi munții într-o aventură mereu nouă. Poteca ce se curba în fața noastră şi drumul pieptiș cu greutatea rucsacului în spate, precum și splendoarea ce se înfățișa în jurul și în fața noastră ne impunea să fim tăcuți şi să admirăm în liniște muntele. Picioarele obosite din bocanci dădeau semne de renunțare şi am hotărât să căutăm o cabană cât mai grabnic. Din zori de zi mergeam pe acel traseu, făcusem deja un popas pe la amiază pentru a mânca, dar, acum era timpul să ne gândim la odihnă și la răcoarea nopții, care ca o pisică hoțomancă, se furișa spre noi.
Simțeam broboane de sudoare pe tâmple şi ceafă, iar rucsacul îl simțeam ca pe un bolovan de moară. Aveam două opțiuni: să înnoptăm la refugiul care se afla pe creasta muntelui, de unde dimineață vom admira un răsărit memorabil, sau să mergem în pas vioi pentru a ajunge la o cabană mai îndepărtată, unde ne așteptau paturi confortabile și mâncare caldă. Am ales prima variantă, deși paturile confortabile şi mâncarea caldă păreau atât de potrivite după o zi istovitoare. Ne gândeam însă la răsăritul şi peisajele din zori, iar focul din vreascuri pe care l-am încropit ne-a oferit un ceai cald şi ne-a îndemnat spre adăpostul nu prea prietenos. Muntele bărbos a început apoi să ne spună povești, nouă, celor care moțăiam pe lângă foc, povești despre bunii şi străbunii noștri care i-au folosit pădurile şi protecția în calea inamicilor, salvându-i de nenumărate ori de la înfrângere, povești despre ciobanii care îşi mână oile la păscut pe pășunile cu iarbă grasă şi bună şi care cântau doine la fluier, despre haiduci şi proscriși, sau despre copiii hoinari şi excursioniștii ocazionali ce se reîntorc mereu pentru a-i admira frumusețea şi semeția. Parfumul muntelui va fi mereu pentru mine proaspăt, ozonat, culoarea verde evidențiindu-l. Va fi parfumul aventurii, al explorării, al unui nou început, parfum de vacanță şi prietenie, de foc de tabără şi ceai cald, de povești cu iz istoric şi mitologic şi de încrâncenate încercări pentru a-i cuceri piscurile.


Poveştile parfumate au început la MIRELA.
Au mai scris:
Lili care a propus si tema de astăzi
Shayna
Rokssana
Max Peter
Este invitat oricine doreşte să respire parfumul muntelui! Detalii aflaţi pe pagina Mirelei!
Week-end plăcut! :-)

4 comentarii:

Max Peter spunea...

Mie muntele mereu îmi trezeşte amintiri de prin liceu, când plecam cu gaşca în mici drumeţii de sfârşit de săptămână. Multe momente plăcute am mai avut...

Mirela P. spunea...

Cat de frumos e muntele tau...Cat de minunat au scris poetii despre muntele-munte si cat de bine ai ilustrat aceasta poveste parfumata a celor mai minunati munti! Ce bine miroase muntele tau, ma inspira. Felicitari, Lolita!
Sa ai o seara frumoasa!

LOLITA spunea...

@MaxPeter,
muntele are darul acesta de a ne rascoli amintiri placute si cu parfum de rasina de brad si de padure nebuna! :)

LOLITA spunea...

@Mirela P,
ma bucur ca parfumul muntelui meu te inspira! Multumesc pentru aprecieri si iti doresc o duminica minunata leganata de povesti ale muntelui! :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...