sâmbătă, 8 octombrie 2011

Pe cărări tomnatice, prin pădure

"Prin pădurile mari rătăceam îndelung,

căutam poveşti auzite din copilărie.
Prin munţii înalţi rătăceam îndelung,
căutam castele visate în tinereţe.
În grădina iubitului n-am rătăcit
aici era veselul cuc pe care dorul meu îl urmase."


Edith Södergran Prin pădurile mari
Te caut mereu, sunt flămândă de tine! Mi-e foame de buze cărnoase cu gust de fruct copt, mi-e dor de pădurea verde şi iarba ce se întindea între noi. Când se va opri acest tumult, iureş al trecerii anotimpurilor ce ne desparte clipele de beatitudine? Totul e un sprint!  Mergem în fugă, iubim în fugă, dormim în fugă. Apropos ştii ca a venit toamna? E toamnă şi din nou mă cuprinde acel vârtej ameţitor de emoţii ca la fiecare început de vals al frunzelor. Aş vrea ca acest tumult în care ne ducem viaţa să stagneze pentru că e doar o iluzie faptul că ne descurcăm în labirintul lui. Mi-aş mai dori ca să ne gândim măcar din când în când la frumuseţea din jur. Să ascultăm glasul naturii, să vedem cum creşte firul ierbii sau să facem o plimbare simplă în pădure înconjuraţi doar de alaiul de frunze foşnitoare. Covorul moale şi paleta cromatică din jur, doar ele, ar trebui să ne facă să ne oprim măcar câteva clipe pentru a inspira miresmele umede şi amărui inundate de un fum abia perceptibil şi învăluite de o ceaţă răcoroasă ce dă pădurii un aer de basm. Vântul plăpând de toamnă să dezmierde după-amiezile petrecute în natură. Să ne uităm apoi în jur, să atingem frunzele scorţoase şi pictate în culori de vis, să ne odihnim lângă trunchiul unui copac din inima pădurii, să ascultăm liniştea profundă sau respiraţia caldă de lângă noi. În pădure toamna, deşi totul are o undă de tristeţe, magia culorilor şi a locurilor tainice o estompează. Vraja desprinsă din basme uitate ne poate cuprinde atunci când păşim pe cărări tomnatice şi ne alungă gândurile grele ce ne împresoară uneori fruntea. Am putea chiar să facem o înţelegere tacită cu frigul şi umezeala să ne lase să visăm fie şi lângă o cană de ceai din fructe de pădure. Apoi, dacă am reuşi toate acestea, dar mai ales să ne regăsim în mijlocul naturii, am putea să ne dedăm unei pasiuni atât de omeneşti, să fim un întreg. Atunci paragina şi griul din jur nu ar mai părea aşa de întunecate, atunci lumina care mai ieri avea sclipiri jucăuşe ar fi mai strălucitoare şi mai caldă, atunci plecarea păsărilor în zări îndepărtate nu ar mai fi aşa de dureroasă, atunci poate am fi mai aproape de noi, am iubi cu adevărat.
"Sunt singură printre arborii lacului,
Sunt prietena vechilor brazi de pe mal
Şi confidenta secretă a tuturor sorbilor tineri.
Singură stau culcată şi-aştept,
n-am văzut pe nimeni trecînd prin părţile-acestea.
Flori mari mă privesc de sus, de pe lujere-nalte,
Plante agăţătoare amare mi se strecoară în sân,
n-am decât un nume pentru tot, pentru toate, şi numele-i dragoste."


Edith Södergran Suflet în aşteptare





Poveştile parfumate au început la MIRELA. 

Au mai scris:


19 comentarii:

lili3d spunea...

Preferinţa mea de la Tatiana Stepa.
Mulţumesc pentru poezia pădurii.

rokssana spunea...

frumoasa toamna ta in pasi de vals :)
aici, azi a fost prima zi de toamna adevarata ...

seara frumoasa sa ai Lolita :)

*ELENA* spunea...

Foarte frumos ai scris LOLITA!
Îți doresc o seară excelentă!
Te pup draga mea!

Sara spunea...

Frumoasă plimbare pe cărări tomnatice! M-a cuprins și pe mine "acel vârtej ameţitor de emoţii ca la fiecare început de vals al frunzelor."
Vă doresc o săptămână de miresme alese de toamnă! :)

lunapatrata spunea...

Mie mi se pare ca padurea e cea mai frumoasa toamna si valsul ei e cel mai senzual,e valsul frunzelor, al norilor,al ploilor...
Frumoase cararile toamnei tale!

Gabriela Cimpoca spunea...

Cum spuneam, uite, am ajuns! Ma bucur ca am gasit toamna si la tine, e frumos de tulburatoare... si vie, prin toata joaca de culori pe care ni le daruiesti, Lolita. Saptamana buna, suflete!

Mirela spunea...

Am inceput bine ziua de luni si saptamana! Padurea ta e o padure a indragostitilor...dar care padure nu e?! E o padure ametitor de romantica si de maiestuoasa,o poveste sensibila si cu trairi intense! Multumesc pentru o lectura care m-a umplut de bucurie! Si muzica e perfect aleasa. O saptamana minunata!:)

LOLITA spunea...

@Lili,
ma bucur ca iti place si tie cântecul Tatianei Stepa. Cu plăcere! Te ai aştept! :)

LOLITA spunea...

@Rokssana,
imi pare bine ca ai simtit cu adevarat prima zi de toamna aici la mine! Cand ai chef de un vals te astept! :)

LOLITA spunea...

@ELENA,
si eu iti doresc zile pline de soare in suflet!
Pupici! :)

LOLITA spunea...

@Sara,
drag copil iti multumesc pentru gandurile tale frumoase si iti doresc si eu o toamna plina de miresme deosebite!:)

LOLITA spunea...

@Shayna,
si mie imi place senzualitatea padurii toamna. Desi despuiata de frunze partial, dansul este mai incitant si invita la meditatie! Cand mai ai chef de o plimbare te astept cu drag! :)

INCERTITUDINI spunea...

Toamna ta este îndrăgostită!!
Seară frumoasă îți doresc, LOLITA!!

LOLITA spunea...

@Gabriela Cimpoca,
toamna e tulburatoare prin tot contrastul pe care il ofera: gri si colorat, cald si frig, umed si uscat. Nu are cum sa nu-ti placa! Ma bucur ca te-ai simtit bine aici la mine! Saptamana buna si tie suflete!:)

LOLITA spunea...

@Mirela,
ca de fiecare data ma coplesesti cu frumoasele tale cuvinte! Daca am reusit sa te fac sa simti toate acele emotii si sa incepi bine saptamana, sunt un om fericit! :)
Trimit ganduri de bine si imbratisari calde la Cluj! :)

INCERTITUDINI spunea...

Am trecut să mai inspir un strop de poezie!

LOLITA spunea...

@Incertitudini,
toamna mea este indragostita de viata! Ma bucur ca iti plac poeziile! De cate ori simti nevoia te astept pe carari tomnatice sa inspiri aroma! :)

Gabriela Cimpoca spunea...

Hei, pe unde ti s-a ratacit toamna? :) Unde esti?

LOLITA spunea...

@GabrielaCimpoca,
viata m-a facut sa ratacesc mai mult pe cararile toamnei adevarate! ;) Cea din blogosfera am lasat-o sa se odihneasca! Voi reveni! Ma bucur ca treci pe aici!

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...