sâmbătă, 3 septembrie 2011

Parfum de ploaie - Poveste parfumată între bloggeri

Ropotul grăbit al ploii biciuia pereţii casei din apropiere, tunetul zguduia ferestrele încă deschise instaurând un fel de dictatură tacită asupra ramelor din lemn ce se legănau în bătaia vântului poznaş, iar fulgerul lumina cerul la intervale constante oferind un spectacol pe cât de fascinant pe atât de terifiant. Asfaltul încins sfârâia, iar apa din zenit cădea şiroaie pe străzi. Am fost surprinsă pe stradă de torentul neaşteptat şi priveam siderată căderea necontenită a picăturilor şi mă miram de şuvoiul ce trona nestingherit pe bulevard.
 Nu aveam umbrelă şi nici nu mă preocupa acest aspect prea mult pentru că apa călie a ploii de vară îmi făcea bine, mă revigora. Părea ceva ireal, dar graba paşilor şi a sunetelor ce mă înconjurau îmi confirmau faptul că se întâmplă cu adevărat minunea. Puţin mai înainte era senin şi deodată cerul şi-a prins la rever o geană spălăcită la culoare cu nuanţe de la gri deschis spre gri închis care i-a înăsprit înfăţişarea, iar un fulger răzleţ vestea apropierea unei tentative de ploaie, nici gând să fie atât de pornită să măture toate gunoaiele din jur şi să ne bulverseze. Rochia mea albastră cu bretele - de care eram foarte mândră - mi se lipise de corp din cauza umezelii, iar eu eram pur şi simplu dezorientată din cauza aglomeraţiei şi nu reuşeam să-mi dau seama pe unde voi reuşi să traversez strada. Sandalele erau inutile, aşa că, mi le-am scos fără regrete şi cu ele în mână am făcut slalom printre maşini. Şoferii, în loc să conducă cu atenţie - pentru că apa crescuse considerabil - preferau să mă urmărească cu privirea şi să claxoneze brutal, întinzându-şi maxilarele sub forma unor rânjete groteşti. Simţeam sub tălpi asfaltul cald şi călcam cu atenţie pentru a nu nimeri vreun obstacol sau vreo groapă ascunsă. Ajung în final pe partea opusă a străzii, îmi aranjez în grabă părul ud şi ciufulit de vânt şi realizez că va fi una din acele zile de care îmi voi aminti cândva. Întârziasem la întâlnire oricum, iar agitaţia celor din jur mi se părea acum hilară şi o observam absentă. 
Umbrele colorate alergau grăbite în toate direcţiile. Stropii se izbeau zglobii de interfaţa lor şi apoi alunecau pe străzi la vale. La un moment dat, nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar când m-am apropiat de locul stabilit pentru rendez-vous, un parfum puternic de magnolii amestecat cu prospeţimea ploii ce curăţase aleile parcului şi străzile m-a învăluit, m-a luat de mână şi m-a purtat spre tulpina unui arbore secular, ce mi-a servit drept umbrelă prin coroana lui bogată. Zâmbeam amuzată de improvizaţia mea şi căutam din priviri florile ce au reuşit să-mi trezească amintiri. În acelaşi parc am avut prima noastră întâlnire. Era o vară fierbinte atât în termometre cât şi în inimile noastre. Ne aruncam priviri timide, pe furiş şi ne ţineam de mână ca doi adolescenţi. Aleile din parc flancate de arbori şi flori deveniseră camarazi de încredere, iar natura ne proteja şi ne încuraja apropierea. Tot atunci, povestindu-mi vrute şi nevrute, m-ai învăluit cu braţele, te-ai jucat cu părul, m-ai privit candid în ochi, iar buzele noastre dornice au simţit gustul incandescent al dragostei. A fost ceva atât de firesc, parcă trupurile noastre se cunoşteau de mult completându-se atât de armonios. A urmat apoi excursia la munte alături de prieteni, cu cortul. Îmi amintesc focul de tabără din prima seară, acordurile divine de chitară, trosnetul înfundat al buştenilor uzi şi limbile roşietice ale flăcărilor jucăuşe. Totul se derula în faţa ochilor cu o precizie incredibilă ca pe un ecran imens şi cu un parfum dureros de pregnant. Un peisaj plăcut, care reuşeşte mereu să-mi alunge norii de pe frunte. Nu mai reţin exact dacă reflecţia focului din ochii noştri sau atmosfera degajată din inima munţilor, sau poate foşnetul ciudat al naturii înconjurătoare, sau doar răcoarea serii, te-a făcut să mă ţii strâns în braţe de parcă eram cea mai nepreţuită comoară, dar îmi amintesc clar şi acum, căldura corpului tău, respiraţia şi şoaptele dulci de iubire pe care mi le picurai în ureche.
La un moment dat ne-am retras pentru că ora era târzie, dar şi pentru că ne chema pădurea. Eram flămânzi de iubire şi ne-am contopit cu întunericul. La scurt timp, o ploaie caldă de vară ne-a gonit pe toţi în corturi, iar râsetele de veselie şi acordurile de chitară au continuat mult în inima nopţii. Mirosea a brad, conuri, muşchi şi prospeţime, iar ropotul sacadat dar calm, liniştitor al ploii ne-a însoţit până în zori pentru a ne legăna visele. Dis de dimineaţă, măreţul soare ne-a dat bineţe şi ne-a trimis în dar un buchet de raze încurajându-ne să explorăm munţii. Fruntea îmi era încă împresurată de parfumul momentelor trecute când, o umbrelă verde smarald s-a apropiat de mine, iar de sub bolta ei udă ai apărut tu şi m-ai trezit din reverie. Zâmbetul cunoscut mi-a dat curaj să mă apropii. E un vis devenit realitate, iar restul sunt calde amintiri stârnite de parfumul magnoliilor şi prospeţimea ploii. Aproape mereu ploaia are darul să mă facă melancolică şi visătoare, iar privindu-i dansul de iele dezlănţuită, îmi vine să alerg desculţă, apa să-mi spele picioarele obosite de mers, să te ţin de mână, iar lumea să ne creadă nebuni de iubire...E clar, ploaia mi-a intrat în suflet...:)))
************
Povestea parfumată a început la Mirela. Tema de săptămâna aceasta a fost propusă de Carmen. Au mai scris şi alţii: Gabi3D, Sara, Roksanna, Luna pătratăg1b2i3 şi mai sunt aşteptaţi şi alţii...
Vă dedic un videoclip...

10 comentarii:

rokssana spunea...

ploaia tare are parfum de dragoste si dragoste de viata-emana bucurie :)

CARMEN spunea...

Amintiri minunate, prima iubire, ploia de vara, muntele, corturile... sunt asocieri care te vor însoti toata viata. Frumoasa povestea ta!
Sa ai un weekend minunat!

lili3d spunea...

Pe tine chiar nu te descoperisem, nu ştiu de ce.Şi iată încă un talent. Apreciez conţinutul blogului tău.
Să-mi trimiţi şi mie noile idei de creaţie, când vor fi.

*ELENA* spunea...

Frumoase gânduri!
O duminică superbă!
Te îmbrățișez cu drag!

LOLITA spunea...

@Roksanna,
de acest parfum nu ne saturam nicicand! :) Ma bucur ca l-ai simtit si tu...

LOLITA spunea...

@CARMEN,
ploaia e asociata mereu amintirilor... Daca am reusit sa te port pe carari de amintiri placute, nu pot fi decat bucuroasa...
O duminica luminoasa! :)

LOLITA spunea...

@Liliana,
stii vorba ca cei care se aseamana se aduna? Poate acum era momentul sa ne intalnim... Ma bucur ca apreciezi continutul blogului meu si te mai astept pe aici atunci...:)

LOLITA spunea...

@ELENA,
sunt foarte bucuroasa ca randurile mele au ajuns la destinatie...
O duminica luminoasa! Pupici!:)

fly2sky spunea...

Plina de sensibilitate si romantism povestea ta..cu parfum de ploaie...mi-a placut..chiar vedeam si simteam ce-ai scris :)

LOLITA spunea...

@fly2sky,

imi face placere cand randurile mele sunt apreciate, mai ales de persoane asa deosebite ca tine... Multumesc pentru aprecieri Fly si iti doresc senin in suflet si iubire multa!:)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...