duminică, 8 mai 2011

Gânduri retrospective


Salutare la toată lumea! Încerc să revin şi să scriu. Am lipsit ceva timp din diverse motive pe care le voi aminti cu altă ocazie şi recunosc şi din cauza faptului că nu mai simţeam avântul începutului sau măcar imboldul de a scrie pe blog. A fost o perioadă mai dificilă, mai aglomerată şi poate voi povesti mai multe altă dată...
Aţi urmărit vreodată un copil care se chinuie să pătrundă tainele ascunse în spatele cărţilor? Poate chiar copilul propriu sau al altora aşa cum fac eu prin natura profesiei. De fiecare dată sunt fascinată şi îmi spun în sinea mea că mai există o speranţă. Evident că acel copil trebuie îndrumat, motivat şi convins că lectura, învăţătura este în beneficiul lui. Ochii lor mari, curioşi şi mereu avizi de cunoaştere îmi dau putere să revin zilnic cu ceva nou, frumos şi util, zic eu. La cei mici acest lucru este mai vizibil, mă refer la dorinţa de a şti, de a cunoaşte mai multe despre universul înconjurător. La cei mari deja preocupările se diversifică, timpul liber se împarte între facebook şi messenger sau alte jocuri pline de iluzii şi din păcate multă violenţă. Mă voi opri de aceea, la cei mici care sunt încă inocenţi şi mimetici. E foarte important ce faci în preajma lor cât sunt mici pentru că imită tot. Am observat că adoptă întregul ritual - de ex. al lecturii - oricât de plictisitor ar fi. Se aşează comod, deschide cartea, o răsfoieşte în căutare de imagini pentru că nu ştie încă să citească, apoi te urmăreşte atent şi din când în când oftează afectat pentru a te anunţa că e şi el om mare şi poate face cam tot ce faci şi tu. O fetiţă anume, venită în vizită la mine, a rezistat cu stoicism alături de mine cam 20 de minute şi apoi m-a anunţat că mama şi tatăl ei nu citesc şi că ar vrea şi ea să înveţe să citească. Am privit-o şi m-am minunat de o aşa cerinţă din partea unui copil de 4-5 ani, dornic să facă ceva nou, inedit din ataşament doar. I-am spus că părinţii o vor învăţa la momentul potrivit, dar ea s-a încăpăţănat să insiste că vrea să fiu eu cea care să o ajute. Am înţeles atunci că nu mi-am ales greşit meseria, deşi uneori, unii copii se transformă în mici monstruleţi, alintaţi şi insensibili. Câţi dintre ei ar fi rezistat lângă mine cât am citit? Nici unul poate. Fetiţa a fost excepţia. Ce bine că viaţa compensează de fiecare dată. Dacă aţi avut curiozitatea să urmăriţi un copil în timp ce buchiseşte paginile din abecedar - poate aţi avut privilegiul să experimentaţi cu proprii copii - aţi observat cred şi faptul că literele devin pentru el o realitate materială. Nu toţi copiii însă au răbdare şi înclinaţie spre studiu, de aceea e foarte important ce exemplu le oferiţi. Toată atenţia lui când citeşte este concentrată asupra literelor şi se gândeşte doar la ele. Dacă este întrebat ce a citit, nu va şti, chiar se va mira că îi adresezi o asemenea întrebare. Pe el l-au interesat doar forma, mărimea şi culoarea literelor, nu mesajul transmis. Mulţi dintre noi seamănă cu cei ce buchisesc pentru prima dată literele, în sensul că nu prea suntem interesaţi de însemnătatea sau noima lor. Meritul că în prezent citim după înţeles este al învăţătorului sau învăţătoarei noastre, sau poate al unei vecine iubitoare de copii, sau al părinţilor. Ei sunt cei care s-au chinuit să ne înveţe sensul literelor, al cuvintelor, ceea ce nu e chiar lucru de şagă. Prea uşor ne iluzionăm ulterior, când creştem, că deţinem secrete infailibile şi că suntem imbatabili. De multe ori suntem prea orbi pentru a vedea ce înseamnă lucrurile şi întâmplările, suntem prea legaţi de realitatea materială şi ne încălzim cu iluzia că alte lucruri pot hrăni sau compensa o altă realitate pe care o "citim" doar cu "ochii" minţii.

10 comentarii:

fly2sky spunea...

Bun revenit in blogosfera! Ti-am dus dorul..:)

Vera spunea...

Cei mici sunt înțelepți,precum Socrate,deoarece recunosc că nu știu și vor,doresc intens să cunoască cât mai mult,să știe cât mai mult.O calitate excepțională care uneori,unii o pierd cu înaintarea în vârstă...

LOLITA spunea...

Buna Fly! Multumesc pentru intampinare! Nu promit nimic, dar cand voi simti poate voi mai scrie... Pup!

LOLITA spunea...

Buna Vera!
Cei mici sunt de fapt marii intelepti pentru ca nu sunt inca murdariti de invidie, gelozie, rautati gratuite si alte nimicuri dureroase si prostesti. Crestem mari si ne raman mici sufletele...
Te mai astept in vizita! :)

acuarele spunea...

Ai dreptate, noi suntem primul exemplu pentru copiii nostri!
Fetita noastra ne pune zilnic sa-i citim povesti si uneori incearca si ea sa lege literele, sa citeasca, desi n-a implinit inca 6 ani!...
Ma intreb uneori, de ce sunt atat de precoce copiii de azi, eu nu-mi amintesc sa fi citit vreun cuvant cu litere mici de tipar inainte de 7 ani! Iar cu literele mari e deja foarte familiarizata... Imi compune mesaje scurte cand vrea sa-si ceara iertare, si n-are nici o inhibitie cand le mai greseste pe ici, pe colo... :)

Ma bucur ca ai revenit!

LOLITA spunea...

Acuarele, copiii de astazi sunt precum vremurile. Ei doar incearca sa se adapteze unei lumi in continua schimbare care din pacate nu mai promoveaza valorile, ci uratul si grotescul. Cu atat mai mult parintii trebuie sa fie vigilenti si sa-i indrume spre ce este frumos si de valoare. Concurenta dintre copii, devine concurenta dintre parinti, care uneori este absurda si nu urmareste mereu inclinatiile copiilor. Cel mai bine ar fi sa stie ca sunt iubiti si parintii nu le vor cere lucruri imposibile doar de dragul imaginii...
Multumesc pentru intampinare! Toate cele bune!

acuarele spunea...

Asa este, am observat si eu aceasta concurenta absurda intre parinti...

Toteu spunea...

imaterialul si materialul sunt in legatura.aceasta cunostinta vor copiii sa stabileasca.dar uneori,trecuti de copilarie,uitam aceasta si ne rezervam la material ca si un fel de cunoastere prima.

Toteu spunea...

mai trimit acest comentariu,pt a bifa casuta de primire prin email...nu sunt sigura daca am facut-o anterior.

LOLITA spunea...

@toteu,crestem si uitam esentialul care este invizibil pentru ochi, uitam ca nu putem vedea bine decat cu inima.
Ma bucur ca ai bifat casuta de primire prin mail ! Sper sa nu fie dezamagirea prea mare daca scriu mai rar. :)))

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...