miercuri, 5 ianuarie 2011

Soldat pe frontul vieţii


Liniştea lui morală de soldat
A fugit pierdută pe front
Intenţiile pure îl străpung doar prin cântat
Nici de umbra morţii nu mai ţine cont.

Acest joc continuu se perindă
În lumea de mici cerşetori
Şi totul se reflectă ca într-o oglindă
Când nu mai găseşti nici măcar căutători.

Zgomotul sec sfidează o logică strâmbă
Secundele arogante îşi pierd şi umbră şi credinţă
Iar Cronos pe toţi laolaltă ne afundă
Îngropându-ne esenţa printr-o mare neputinţă.

Suflul incomensurabil al căutării vivace
Caută un alter ego mai rozaliu în începuturi
Sufletele sunt însă pierdute în dureri cotidiene opace
Iar creierele amorţite sunt suspendate de gânduri.

Mă mistuie amintirile calde dintre noi
Dar jocul fecund adulmecă sensuri obscure
E limitată până şi dragostea în doi
Iar aerul dens se pierde în pădure.

Cuvintele alunecă şi dor în sentimente
Se volatilizează armonia, atomii instabili sunt bieţii
Universuri create aleatoriu drept continente
Eu, sunt doar un soldat pe frontul vieţii.

@LOLITA _ 2011

4 comentarii:

fly2sky spunea...

Soldati pe frontul vietii...tare bine spus..toti ne luptam pentru supravietuire...insa doar cantecul..iubirea..poate sfida umbra mortii.
"Sufletele sunt însă pierdute în dureri cotidiene opace
Iar creierele amorţite sunt suspendate de gânduri. "
Mi-a placut :)

LOLITA spunea...

Fly,mă bucur mult că încercarea mea literară ţi-a plăcut...
Se pare că la începutul acesta de an mă macină rău talentul . :)))

fly2sky spunea...

:)) succes atunci...e frumos sa te macine talentul, sentimentele, iubirea :)

LOLITA spunea...

Multumesc, Fly! Eşti drăguţă ca întotdeauna... Ce bine ar fi să am şi timp liber pentru elucubraţiile mele... Ehehheheeeeeee :)))

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...