joi, 16 septembrie 2010

Din sertarul cu amintiri


S-au deschis uşile mari ale şcolii şi am păşit fascinată pe sub podul de flori întins deasupra capetelor noastre. Ne simţeam mici, dar pulsul zilei ne transforma în eroi. Eram în centrul atenţiei, iar ghiozdanele ne jucau zglobii pe spate anunţându-ne prin sunetul sec că aşteaptă textura cărţilor noi pentru a le gâdila orgoliul. S-au deschis alte uşi şi în prag un chip senin ne-a îndrumat paşii spre băncile frumos rânduite. Ne-am aşezat cuminţi şi am început să fugărim semnele ciudate din spatele coperţilor colorate. Era un joc fascinant care ne-a deschis uşa spre învăţătură. Au urmat ani de buchisire asiduă cu urcuşuri şi pante line. Am ales mereu tărâmul literelor în defavoarea cifrelor care se uitau întotdeauna bosumflate la mine. Poate dacă aş fi căutat mai îndelung aş fi ales altă cale...
Anii au zburat trepidant, podul de flori s-a transformat în pragul de sus al unei uşi masive ce vrând - nevrând, am numit-o maturitate. :)

Uşile se deschid în continuare, dar unele se închid prea devreme şi simt că dacă nu mă feresc la timp pot primi în faţă clipele ameţite de ilogic şi textele prea blonde pentru a fi ascultate. Orele sparte din cadranul timpului incert amuţesc în faţa omului ce creşte, dar se simte tot mic pentru că povestea e aceeaşi de când lumea : nemulţumirea musteşte în râul frustrărilor şi ne îneacă viziunea. Cântecele devin mute, moralitatea îşi pierde umbra, iar lumina se întunecă vizibil din motive absurde. Unde mă aflu şi ce caut de fapt ?...
Plictisite şi surde cuvintele tac pentru a găsi răspunsuri ce se simt. Încerc, caut, investighez, dar sensul se împotriveşte să apară, scuzându-se politicos că nu şi-a şters noroiul de pe botine. Praful stelar ne picură în auz istoria, pentru a pune în balanţă roziul unui început stângaci cu cenuşiul unui prezent ce se simte respins.
Îmi doream să fiu simplă, dar nu am reuşit decât să fiu difuză, ambiguă şi clar compromisă ca om într-o lume barbară şi crudă.
Uşa din faţă să fie evadarea sau doar îndoiala mea îmbufnată transformată într-o înşelătorie ieftină ?

4 comentarii:

Simina spunea...

ce cunoscut imi e sertarul tau cu amintiri.....are un parfum asemanator cufarului meu.......
uneori ma intreb ce cautam in lumea aceasta cu oameni gri...poate sa aducem rozul altei lumi...
iti doresc o toamna insorita, in pace...

LOLITA spunea...

Draga Simina, cu cat suntem mai multi in aceeasi barca poate se intrevede o luminita. :)
O toamna plina de culoare si sanatate multa iti doresc si eu!

Genesis Mordehay spunea...

There are some very great sources here and thank you for being so kind to post them here. So we can read them and give our opinion on subject .

LOLITA spunea...

My pleasure, Genesis Mordehay! Come here anytime you feel... I can`t wait your opinions on the subjects... :)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...