sâmbătă, 13 martie 2010

Ideea de timp


Timpul este perceput diferit de fiecare , deşi este acelaşi. Unii percep toate momentele existenţei ca şi cum s-ar produce simultan. Mulţi dramaturgi au lansat prin eroii lor idei de genul că aceştia îşi cunosc până în adânci amănunte destinul cuprins în desfăşurarea viitorului. De exemplu, Eminescu în Sărmanul Dionis sau la Kant care a declarat că timpul e cea mai subiectivă din formele a priori ale sensibilităţii şi nu e o fantezie răsărită din mintea câtorva cugetători moderni,sub forma simultaneităţii. Acest aspect presupune un proces de abstracţie şi de imaginaţie complicată pe care nu-l vom regăsi abordat în operele din trecut. Ideea succesiunii evenimentelor şi mai ales obiectivitatea ei e recent dezvăluită.
Oamenii din toate timpurile au perceput mereu schimbarea din natură, din ei sau din societate. Mentalitatea a rămas statică. Astfel, eternitatea avea de repetat într-o monotonie exasperantă aceleaşi clişee şi legi inexorabile.Puţini filozofi au reuşit să sădească în mentalitatea comună ideea că universul are o evoluţie dinamică, iar viaţa practică oferă n posibilităţi de a schimba percepţia timpului.Unii dintre noi avem sentimentul trasformării şi-l mărturisim uneori cu melancolie sau amărăciune pentru că realizăm că este ireversibil. Putem numi acest sentiment maturizare, devenire sau creştere şi trebuie să înţelegem că tot universul este supus schimbării. Progresul ,evoluţia se simt şi în trecerea timpului şi foarte târziu am înţeles că totul este perfectibil, chiar şi timpul.
Abia burghezia secolului al XVIII-lea a proiectat mulţumirea în viitor prin perfectarea timpului ce se credea relativ. Evoluţionismul secolului al XIX-lea face ca noţiunea de timp să devină fundamentală pentru spiritul nostru. Fiecare epocă a adoptat ce-i trebuie sau ce credea că-i trebuie vis a vis de timp. Astfel se ajunge la concluzia că timpul diversifică, individualizează, introduce pretutindeni categoria relativului acolo unde ne plăcea să credem că este doar absolutul.
Einstein a introdus timpul în chiar domeniul ştiinţelor care erau considerate cele mai imuabile:fizica şi matematica. Timpul în concepţia lui e o a patra dimensiune a spaţiului.
În sistemul lui Bergson timpul e văzut ca o curgere ca şi existenţa noastră, în r-o continuă devenire.Unii filozofi spun că şi viaţa sufletească intră în categoria timpului, caracteristica ei fiind durata şi nu extensia. Astfel, rezultă libertatea ei creatoare.
Timpul este ca o curbă, mereu alta care prin intuiţie duce la înţelegerea duratei existenţiale. Uneori este răbdător, alteori este insuficient. Pregătit ca o pradă să ne transforme în victime doar dacă uităm că este ireversibil. Tocmai de aceea ar trebui să fim mai responsabili când îl irosim sau când ne plângem că este prea finit pentru toate dorinţele nostre infinite.
Clepsidra timpului curge neîncetat , tu ce ai făcut azi ca această curgere să fie mai lină? :)

Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...