sâmbătă, 6 februarie 2010

Arta conversaţiei


Romanul cu acelaşi titlu, de Ileana Vulpescu, pe care l-am citit cu plăcere m-a fascinat de la început şi până la sfârşit.Dens în maxime de viaţă ce rezonează cu sufletul si care îţi deschid ochii şi mintea făcându-te dependent de rândurile ce urmează, avid şi însetat de cursul povestirii pe care autoarea prin eroina principală Sânziana Hangan îl face să aibă forma nu numai a unui jurnal autobiografic,ci este şi o invitaţie de integrare în psihologia colectivă din care toţi ne extragem seva. Savuros prin conţinut, se urmăreşte şi o încadrare istorică a tuturor evenimentelor, iar ceea ce m-a uimit este firescul cu care sunt abordate probleme spinoase ale trecutului nostru ca naţie, cât şi a altora, cum e cazul prietenilor evrei. Se regăseşte şi dilema de a fi considerat minoritar în propria ţară, precum şi o realitate mai puţin plăcută, corupţia în domeniul medical.Romanul urmăreşte destinele a două femei formidabile, mamă şi fiică, destine ce se întrepătrund pe alocuri - cum e firesc - şi care sunt uneori asemănătoare ca şi simţire, trăire: Smaranda Hangan şi Sânziana Hangan. Acest roman poate fi considerat şi un studiu profund al psihologiei feminine, un fel de carte a lui Teodosie către fiul său în varianta feminină, cu care are asemănări evidente pentru că la tot pasul sunt învăţături de viaţă. Smaranda Hangan, om demn şi exemplar,fiică de ţărani, mamă văduvă, licenţiată în filozofie şi litere, mândră de obârşia ei reuşeste să ofere fiicei o educaţie model în vremuri dificile. Un om care refuză o viaţă mai lejeră din motive ideologice - incredibil - şi care creşte un copil ce ajunge doctor, cu un simţ acut al datoriei, dar la fel de încercată de soartă. Ambele se consideră prima şi a doua generaţie de intelectuali din rândul ţăranilor. Unele idei pornesc de la filozofia simplă de viaţă, empirică a ţăranului onest şi se ajunge până la ideologii profunde văzute de tot atâţia oameni adevăraţi.Pentru bunica eroinei, de exemplu, lipsa boilor sustraşi de sistem echivalează cu lipsa elementului esenţial ce o lega de glia strămoşească, devine simbolul resemnării, al trecerii, al părerii de rău. Suferinţa oamenilor este surprinsă în fragmente ce te sfâşie prin veridicitatea lor. Suişurile şi coborâşurile unei vieţi evocate printr-o expunere autentică, marcată de fluxul memoriei, în care martori în afară de Pavel Vlas, iubitul de-o vară, suntem noi, cititoriii.
O carte deosebită ce trebuie citită pe nerăsuflate şi cu creionul în mână pentru a marca cuvintele memorabile!

Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...