luni, 26 octombrie 2009

Măria Sa Toamna!

Este toamnă! Uneori avem parte de zile însorite, alteori de zile ploioase şi mohorâte. Nu mai este ploaia caldă şi rapidă din timpul verii, ci ploaia rece, tăioasă şi care te predispune la melancolie. Acum e indicat să stai la fereastră şi să contempli până apare din nou soarele. Stropii de ploaie îmi bat la fereastră cu zgomot... Privesc uneori pierdută siluetele grăbite ce trec prin dreptul meu şi aştept să apară aceea care vreau eu... Deocamdată nu vine... E prea departe de mine şi prinsă în tumultul grijilor cotidiene. Dar va veni tot la mine, simt eu asta! Ne leagă prea multe fire invizibile şi ele ne vor ajuta să ne regăsim de fiecare dată. Perdeaua stropilor de apă îmi camuflează privirea rătăcită, iar zgomotul sacadat ce se aude pe acoperiş încearcă să destrame cununa de melancolie şi vise ce-mi împresoară fruntea... Cineva ar putea să spună că sunt tristă, dar ar fi o afirmaţie falsă! Melancolia are aspectele ei benefice şi nu întotdeauna au legătură cu tristeţea. Cu o clipă înainte alergam prin ploaie plină de exuberanţă şi voie bună. Ploua ca într-o poezie bacoviană dar mie nu-mi păsa defel. Am colindat magazinele şi oraşul stăpânită de aceeaşi veselie inexplicabilă pentru pietonii grăbiţi şi preocupaţi să nu se ude sau să se stropească. M-am privit în geamul unui magazin şi-am izbucnit în râs observând şiroaiele de apă ce se prelingeau de-a lungul feţei mele, iar părul era presărat cu bobiţe strălucitoare şi părea al unei prinţese...Mi-am dat seama că sunt zile ploioase ce pot fi frumoase şi zile ploioase care pot fi urâte! Totul ţine de starea sufletească şi de tonusul general. Oarecum contrariată , mă întrebam în sinea mea dacă ziua aceasta era una veselă sau una mohorâtă... Înclin să cred că este una din acele zile frumoase, pentru că am reuşit să zâmbesc, deşi unii au făcut tot posibilul ca să o înnoureze. Deşi natura îşi revarsă tristeţea şi năduful în picăturile reci şi diafane de ploaie, eu sunt veselă! Îmi place ploaia când sunt veselă, dar nu o pot suferi când sunt tristă. . De obicei, zilele ploioase te predispun la un soi de visare şi meditaţie, te îndeamnă să fii melancolic şi să te gândeşti la tot felul de nebunii. De exemplu, am văzut un copac împodobit cu diamantele şi nestematele ploii şi dintr-un impuls copilăresc sau cine ştie de ce, am simţit nevoia ca să mă îmbrac eu cu acele nestemate, în acea pelerină strălucitoare de stropi. Am scuturat copacul, iar toate nestematele au venit la mine! S-au ascuns apoi în părul de pe umeri, mi-au mângâiat ochii, pleoapele, mi-au furat o sărutare şi din nou am fost fericită. Ce poate fi mai frumos decât să simţi că natura complotează ca să-ţi creeze o zi reuşită, să simţi că ploaia te vrea învăluit în stropii ei ? Sau decît mirosul reavăn de pământ ud , de flori tomnatice amărui? Pentru mine ploaia înseamnă în primul rând melancolie, meditaţie, dar şi libertate pentru că simt un impuls să alerg prin ea şi să uit de tot ce este urât! Iubesc toamna ca şi celelalte anotimpuri dar în special pentru că mă predispune la meditaţie! Despre culorile ei fenomenale ce aş putea să mai spun! E unică în privinţa aceasta !
Vouă vă place toamna?

10 comentarii:

fly2sky spunea...

Superba descriere a toamnei..ma regasesc in ea :. Mi s-a intamplat si mie sa ma simt bine cand ploua, minunat contrast..te face sa te simti ca plutesti, mi s-a intamplat si sa fiu trista.

Rontziki spunea...

Imi place toamna cat timp e si soare :) Nu ma impac eu prea bine cu vremea morocanoasa...imi place la nebunie ploaia si sa umblu prin ploaie, dar o ploaie zdravana, nu burniteala de toamna tarzie. Cat despre melancolie, tre' sa recunosc ca imi place starea asta foarte mult, asa de mult incat o practic cam tot anul, nu doar toamna :))
Si da, ai perfecta dreptate: multe stari referitoare chiar si la vreme tin de fapt de perceptia noastra...avea Mireille Mathieu o melodie care pe mine ma innebuneste "On peut encore mourir d'amour" in care spune ceva de genul "On peut encore mourir d'amour/ En plein soleil, en plein ete", asa ca...putem fi fericiti indiferent de anotimp sau de momentul zilei, asa cum putem suferi la fel...

LOLITA spunea...

Fly2sky si Rontziki ma bucur ca suntem mai multi in clubul melancolicilor! :)
Bine spunea Mireille Mathieu ! "On peut encore mourir d`amour/ En plein soleil, en plein ete"

pheideas spunea...

Mi-aduc aminte de toamnele unui oras de provincie, cand ma duceam la Casa Pionierilor, si paseam pe alile pustii pline de frunze de castan. Si ploua marunt, si picaturile erau asa curate ... La intoarcere adunam castane si ginda pentru ora de lucru manual.
Mi-aduc aminte de padure, de linistea ce o cuprinde. Parca intreaga natura si-a terminat treburile .. si intr-un fel asa si e, si asteapta sa cada primii fulgi. Pasarile au plecat demult, veveritele si-au umplut camarile, pitigoii si-au facut provizii, cand si cand o frunza coboara alene ...

LOLITA spunea...

Pheideas, intr-adevar, toamna are farmecul ei incontestabil si mereu ne poarta pe cararile amintirilor fiindca e perioada propice sa rememorezi, sa te cufunzi in paharul melancoliei... Mersul agale prin covorul de frunze e si una din preocuparile mele predilecte toamna :)

Anonim spunea...

Nu stiu cum de te-am gasit,Lolita dar mi-a placut la nebunie confesiunea ta! Bine te-am gasit!
Toamna...E anotimpul sufletului meu! Il astept cu mare emotie de fiecare data,in el ma regasesc si sunt mai aproape de mine,e ca o a doua natura a mea...Ma coplesesc toate darurile sale,culorile,adierile,parfumurile tari! E o betie de simtire si n-ai cum sa te sustragi de la o asa oferta! Regret ca iarna se grabeste sa-i spulbere melancoliile si sa guverneze mult prea repede peste tot...As fi vrut sa ramana macar pt inca un timp! Ne va ramane amintirea sa,banii aramii de frunze si cateva crizanteme in lupta cu frigul...
Mersi frumos pt postarea asta superba,draga mea! Semn de suflet frumos! Titlul e fabulos(mi-a amintit cum imi spune cineva aici,in blogosfera:"Marita Doamna Toamna"!). Da,toamna e un taram de vis si-o iubesc cu ploi si senin,cu lumina si umbre! E cararea ce duce spre sufletul meu..

Mersi frumos!
Salutari dintr-o toamna de poveste!

L'automne

Anonim spunea...

Felicitari si pt muzica!!!!! Superba!

L'automne

LOLITA spunea...

Anonim, ma bucur ca postarea mea si muzica ti-au placut si te mai astept pe la mine! Intr-adevar, toamna este plina de daruri, dar putini sunt oamenii care stiu sa mai aprecieze natura si frumusetile sale, din pacate! Sunt mereu incantata cand descopar in blogosfera alti oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine! Bine ai venit si te mai astept! :)

lunapatrata spunea...

Eu o ador! Ploaia,toamna,castanele coapte, frunzele ruginii... toate imi plac.

LOLITA spunea...

@lunapatrata,

ma bucur ca iti place toamna! e deosebita si unica prin darurile sale...
iti doresc o toamna bogata!;)

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...