sâmbătă, 1 august 2009

Un elefant în magazinul de cristaluri


" Dacă ţi-aş da o avere neaşteptată, o moştenire - să zicem- cu ce te-aş ajuta să te dezvolţi?
Dacă ţi-aş dărui perla neagră din fundul mării, fără ceremonialul scufundărilor, cu ce-aş contribui la dezvoltarea ta?
Nu te vei dezvolta decât pe măsura a ceea ce transformi, căci tu eşti sămânţă."
Antoine de Saint-Exupery


Dacă ar fi să ne gândim care sunt pietrele de temelie ale bunei-cuviinţe şi care ar fi conform şi cu toate ghidurile de bune maniere, mai cu seamă cele din lumea anglo-saxonă- se ştie că englezii sunt exageraţi în această privinţă- am ajunge la concluzia că nimic din ceea ce priveşte comportarea între oameni nu poate începe fără cuvintele " te rog" şi " mulţumesc". În aceste două cuvinte se găsesc rădăcinile bunei cuviinţe şi toţi ar trebui să ştim lucrul acesta, pentru că este elementar şi ne este predată această lecţie încă din primii ani de viaţă.
În ce priveşte modul de funcţionare a limbii engleze de care aminteam, în vorbirea curentă, impune vorbitorului să fie politicos. Se zice că în engleză nu poţi nici măcar să dai un ordin fără să te gândeşti la cuvintele "mulţumesc" sau " te rog". Este urmarea unui îndelung exerciţiu de comportare civilizată, de relaţii între oamenii unui popor de gentlemeni.
Dar tot englezul spune că numai cuvintele nu înseamnă totul, acestea fiind, într-un fel , doar prin simpla lor rostire, " aproape de insultă".
Bunele maniere includ şi atitudinea oamenilor. Astfel, un ins bine crescut, politicos, va avea întotdeauna o atitudine din care va reieşi că "omenirea nu-i datorează nimic". Nu-i datorează nimic nici omenirea şi nici cel căruia i se adresează.
Iată o situaţie cât se poate de delicată: mergeţi într-o vizită şi stricaţi ceva. Sau alta: vă urcaţi în maşina cuiva, invitat fiind, şi murdăriţi sau deterioraţi o porţiune sau un accesoriu. Ce faceţi, cum procedaţi ca să ieşiţi cu faţa curată din asemenea situaţie? Răspunsul e simplu - reparaţi, dacă asemenea operaţie vă e la îndemână, sau plătiţi stricăciunea. Şi într-o situaţie şi în alta vă cereţi scuze şi declaraţi că rămâneţi îndatorat.
Englezul spune că nu e bine să tăinuiţi o stricăciune pe care aţi făcut-o fiind într-o vizită, într-un hotel, la o petrecere sau unui obiect împrumutat. Regula zice că trebuie să anunţaţi posesorul, să reparaţi, să curăţaţi sau să plătiţi paguba. Când e posibil, înlocuiţi obiectul deteriorat. E o treabă lesnicioasă şi de bun simţ. Dacă paguba e mare şi nu o puteţ suporta din veniturile dumneavoastră, se recomandă să înapoiaţi totuşi obiectul proprietarului în starea în care se găseşte, încercând să găsiţi o rezolvare a incidentului pe cale amiabilă. E posibil ca posesorul obiectului împrumutat şi deteriorat de dumneavoastră să-l poată repara sau să încerce să-l valorifice.
Englezul zice că dacă posesorul obiectului vă iartă, e bine să-i trimiteţi flori, să-i faceţi un cadou şi să vă exprimaţi scuzele.
Nu e bine nicicum ca în asemenea situaţii să vă băgaţi capul în nisip, adoptând atitudinea struţului. Vă veţi pierde prietenul şi chiar încrederea altor persoane din cercul de cunoscuţi.
Ce trebuie să facă păgubitul? Să ierte cu mărinimie, să arate că nu e afectat. Numai aşa nu-şi va strica relaţiile şi nu va instaura o atmosferă încărcată de suspiciuni.
Oricum, şi în alte situaţii - ca şi în atâtea altele în viaţă - adevărul şi în general sinceritatea se constituie în cea mai bună... minciună.
( va urma)


Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...