luni, 24 august 2009

Fixurile noastre, un rău necesar?(2)


Aşa cum promiteam, voi continua să vorbesc despre fixurile ce ne intersectează viaţa cu diverse ocazii. Nu aş afirma că aceste fixuri sunt dăunătoare, dar nu aş putea spune nici că sunt benefice. De aici şi întrebarea din titlu. Rămâne ca să elucidăm împreună necunoscuta...
Din categoria fixurilor deranjante aş menţiona pe acela al unor persoane de a se "băga" în viaţa altora. În mintea lor presupun că o fac pe bunul samaritean, dar nu reuşesc decât să încurce iţele şi să demonstreze grandomania cu care sunt înzestraţi se pare genetic.
Un alt fix la fel de neplăcut este insistenţa unor persoane în a-ţi repeta obsesiv aceeaşi întrebare, ca şi cum nu ai auzit-o de prima dată. Este frustrant când se întâmplă acest lucru.
Un alt fix este încăpăţânarea de a susţine idei aberante sau de a te bloca pe anumite aspecte doar pentru că, în subsidiar există credinţa că tot ce se spune este pertinent şi adevărat. Având în vedere viteza cu care totul se schimbă în jurul nostru pornind de la torentul informaţiilor din mass media şi până la noile vârfuri ale ştiinţei şi cum se trece de la previziune la realitate, nu putem afirma că suntem deţinătorii adevărului absolut.
În categoria deranjante ar intra şi fixul unora de a crede că dacă au bani pot cumpăra orice pe lumea aceasta. Întrebare pentru ei: Viaţa o puteţi cumpăra?
Un alt fix este căutarea conspiraţiilor, a nefirescului, a subiectelor controversate. Avem tendinţa înnăscută -aş zice- să punem sub semnul întrebării aproape totul. Ni se pare suspect cel care trece pe stradă pe lângă noi şi se holbează siderat ca şi cum mii de fire invizibile îl orientează spre noi. Am aflat că sfârşitul lumii este ceva iminent, dar nu facem ceva concret pentru a-l încetini măcar, pentru că de stopat nu cred că mai putem. Unele procese sunt ireversibile şi devine imposibil. Prin fixurile noastre cotidiene, care s-ar reduce prin extrapolare la rutină, am reuşit să dezechilibrăm balanţa bine proporţionată a Pământului. Nevoia de hrană, de confort şi de cunoaştere au reuşit să ne afunde tot mai mult la propriu, nu la figurat. Gheţarii se topesc, iar apa a început să înghită pământul puţin câte puţin. ( dovadă stau inundaţiile din diverse zone ale lumii sau fenomenele tsunami, cicloane etc).
Dacă ar fi să luăm în considerare ce au prezis mayaşii se presupune că ultima zi a umanităţii ar fi undeva prin 2012. Destul de aproape... Alţi prezicători cum ar fi Edgar Cayce au prezis şi ei sfârşitul iminent al Terrei. Pe cine să credem? Să fie ei acei falşi profeţi de care am fost avertizaţi? Posibil! Dacă ar fi să luăm în considerare faptele d.p.d.v. ştiinţific am observa că dioxidul de carbon şi încălzirea globală sunt un pericol real ce ne ameninţă. Altele primordiale sunt lipsa apei care deja s-a făcut simţită în unele zone şi scăderea resurselor naturale care duc la foamete. Totul este corelat în natură , iar un rău duce la mai multe rele. ( vezi documentarul Home)
Un pericol real în unele ţări este creşterea demografică din marile oraşe( cazul Chinei este cel mai cunoscut) sau existenţa unor pandemii, a unor viruşi letali gen Ebola. Dar, în esenţă cele mai mari pandemii vor fi cele legate de foamete şi lipsă de apă. Mai multe informaţii găsiţi aici.
Nu sunt adepta teoriilor conspiraţioniste, pentru că unele din ele, deşi te îndeamnă să nu te laşi manipulat, să-ţi dai vălul jos de pe ochi şi să ignori minciunile cu care eşti zilnic sufocat şi intoxicat, îţi pot ascunde adevărul şi te pot înşela premeditat, cu bună ştiinţă. Prin urmare, question everything se aplică şi acestor teorii. Nu garantează nimeni că sub eticheta de dezvăluiri incendiare, şocante ce pot zdruncina din temelii unele instituţii importante ale noastre, sunt şi veridice. So, question everything!
Un fix al meu propriu este concretizat sub forma unor întrebări de genul: Cum au reuşit unele popoare să-şi păstreze sau să conserve echilibrul biologic, cel al vieţii atât de bine? Să luăm exemplul Pieilor Roşii. Se ştie că pentru ei nu exista colţ al pământului care să nu fie sacru. Echilibrul pentru ei era ceva firesc şi se năştea din respectul pentru toate plantele, animalele, resursele naturale, apele curgătoate, insectele şi oamenii de pe pământ. Ideea de bază era că toate cele enumerate fac parte din aceeaşi familie (one big happy family) şi sunt complementare. Filosofia lor de viaţă s-a construit după ce au ascultat atât de mult timp boarea vântului, ploaia, creşterea ierbii, bătaia aripilor de fluture, au gustat roua proaspătă, apa rece ca gheaţa din râuri şi pârâuri, au simţit căldura soarelui şi cea din pieptul cailor sălbatici care i-au însoţit pretutindeni. Şi ce este mai important, au reuşit să transmită fiorul acesta unic şi generaţiilor viitoare. În prezent, acest respect mai presus de cuvinte pentru tot ce există pe pământ se mai observă în cultura asiatică. Deşi numeric sunt mulţi, au reuşit să se organizeze bine şi să trăiască în comuniune cu natura, de la care avem toţi de învăţat permanent. Exemple ar fi multe care să susţină părerea mea, dar aş insista doar pe faptul că până şi locaţia Jocurilor Olimpice 2008 s-a inspirat din natură fie măcar doar prin design:The Bird`s Nest. Un alt exemplu ar fi Beijing Zoo and Aquarium(vezi aici) dar exemple sunt multe. Aştept şi de la voi sugestii.
Voi cum staţi cu fixurile? Vă invit la o dezbatere pe marginea celor expuse de mine. :D

8 comentarii:

pheideas spunea...

Nu sunt obsedat de teoriile conspirationiste, insa cred ca al doilea motiv al actualei crize este scaderea consumului. Prin scaderea lui se protejeaza tot ce insemna resursa naturala, exploatata la un pret de nimic. Pana acum, sper, fiecare bun de larg consum era inlocuit intr-un ritm absurd de alert. Americanii facusera un studiu si constatasera ca la 90 de zile inlocuiesc 90% din ce au. Nu pentru ca s-ar fi stricat, ci ca sa fie la "moda". Pe langa efectele din mediu, de la exploatare pana la fabricatie, acest aspect mai dauneaza si sanatatii. Prin urmare, cred ca ne vom intoarce usor in urma cu 20 - 30 de ani, cand nu alergam ca bezmeticii dupa ziua de maine si avem timp sa visam. O vreme va fi dureros, insa pe termen lung va fi benefic.

pheideas spunea...

Omul are falsa impresie ca poate stapani Pamantul. In realitate, intreg Universul raspunde, se reechilibreaza, la orice agresiune pe care omul o face. Se pare ca cea mai mare calitate a omului este ignoranta. Nu-si da seama ca ... spre exemplu, intre firul de iarba rupt si asteroidul aflat la sute de ani lumina, care se indreapta spre noi, este o dependenta. Abia acum incepem sa realizam ca se topeste gheata, bate vantul, sau se surpa pamantul. Nu ma ingrijorez, orice actiune are o reactiune. Poate nu imediata. Insa cu cat este mai departata, este mai intensa, mai ampla, la fel ca tsunami.

LOLITA spunea...

Cred ca la o intoarcere spre origini faceam si eu referire cand dadeam exemplele de mai sus.Simplitatea, strictul necesar si nu imbuibarea noastra cu tot felul de consumabile ar fi de preferat.Teoriile conspirationiste le studiez de ceva timp si pot spune ca imi satisfac doar setea de nou. Sunt ferm convinsa ca si la noi in tara sunt colturi bine conservate si oamenii le respecta,unele chiar le-am intalnit in drumurile mele si mare mi-a fost bucuria, dar mentalitatea este cea care strica totul.Si eu sper intr-o redresare fie ea si dureroasa...:)

Anne spunea...

Interesant articol

Sasha spunea...

ai un premiu again la mine pe blog,meriti!
felicitari!!

LOLITA spunea...

Pheideas,din pacate unele procese sunt ireversibile dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa gasim cele mai bune solutii si sa traim cat mai frumos posibil! Din ignoranta am facut multe greseli, iar valurile de care spuneai au inceput la noi in constiinta si e un inceput...

LOLITA spunea...

Anne, ma bucur ca ti-placut! Te mai astept!

LOLITA spunea...

Sasha, multumesc pentru premiu! Pe curand!

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...