miercuri, 22 iulie 2009

Fixurile noastre


Este ştiut că fiecare dintre noi are câteva fixuri care uneori ajung să intre în conflict cu ale celorlalţi. Conform faptului că libertatea fiecăruia este până la a nu deranja pe cel de lângă noi, avem opţiunea de a alege ce este optim pentru noi, ce se pliază dorinţelor, idealurilor, credinţelor noastre şi să nu uităm fără să-i "agresăm" pe semenii noştri. Ar fi ceva dacă s-ar ţine cont de aceste lucruri dar viaţa bate filmul în cele mai multe cazuri.

Să luăm de exemplu obiceiul de a recţiona prin nervi, o atitudine agresivă în unele cazuri care nu se justifică şi care are doar meritul de a tensiona relaţiile şi nicidecum de a le soluţiona. Bănuiesc că persoanele care procedează aşa se simt mai bine pentru că se descarcă pe moment, iar apoi sunt contrariate de ce ceilalţi sunt încă şocaţi sau supăraţi. Bineînţeles că deranjează ieşiri de genul acesta dar uneori ne mai pierdem cu firea, doar suntem oameni şi avem nişte limite, în afară de faptul că suntem supuşi greşelii.
Unii semeni îşi fac griji din orice şi acest fapt ajunge să deranjeze din nou, nu pentru că noi ceilalţi nu am avea griji, dar nu le exteriorizăm tot timpul. Fixul acesta de a spune că avem multe probleme, că noi suntem cei mai afectaţi de diverse crize sau de alţi factori perturbatori ajung să exaspereze la un moment dat.
Sunt persoane care au tendinţa bolnăvicioasă să povestească detalii din viaţa lor care de cele mai multe ori nu interesează pe nimeni sau doar pentru a mai pipera existenţa cu ceva amănunte picante de genul gossip. Unii sunt fani înrăiţi ai acestei picanterii . De cele mai multe ori nu am înţeles acest gen de distracţie dus la extrem de unii. Chiar aş putea spune că mi-a fost mai bine fără să aflu anumite aspecte din viaţa altora care oricum nu mă fac decât să-mi treacă timpul mai repede dar nu mă încălzesc cu nimic. Nu-mi oferă nici o satisfacţie dar este un fix pentru unii. Un fel de a trăi dar care înveninează alte existenţe paralele ale semenilor. Se cunosc cazuri celebre ale unor persoane publice care au sfârşit-o tragic din cauza înfometaţilor de senzaţional.( Princess Diana şi mai nou pe plaiurile noastre mioritice cazul Mihaelei Rădulescu care a plecat din propria ţară dezgustată de compatrioţi ). În fuga aceasta după ştiri cu rating se uită un lucru esenţial şi anume că se încalcă intimitatea persoanei, ceea ce este implicit o încălcare a drepturilor omului. Fixul acesta de a iscodi , de a te uita în curtea vecinului convins fiind că el e mai favorizat de soartă decât tine cred că e propriu naturii umane însă unii depăşesc limitele impuse de societate şi ce e mai grav acelea ale bunului simţ.
Un aspect important este că unii se complac în acestă situaţie şi consimt în a spune: " aşa sunt eu!". Se uită că noi oamenii ne putem schimba, stă în puterea noastră măcar să încercăm să fim mai buni, deţinem controlul până într-un anumit punct.
Un alt fix care aş spune că este la modă în prezent este stresul. De fapt stresul a devenit un fel de fantomă a vieţii cotidiene, motivul insucceselor noastre, a problemelor noastre. Se pare că s-a găsit călcâiul lui Ahile din prezent şi se aruncă în cârca lui tot felul de motive, frustrări, detalii care nu se ştie dacă sunt sau nu adevărate deşi psihologii şi oamenii de ştiinţă tind să-i acorde o atenţie sporită. Dar strămoşii noştri care lucrau pământul şi aveau infinit de multe alte probleme( având în vedere că în prezent s-a uşurat munca noatră prin introducerea tehnologiei cam în toate aspectele vieţii noastre) nu erau şi ei stresaţi???????
Dacă vom fi prea absorbiţi de fixurile acestea, vom pierde din vedere unde voiam să ajungem , care este de fapt ţelul vieţii noastre.
Cred că ar fi de preferat să ne autoevaluăm permanent, să ne punem întrebări, să ne concentrăm asupre problemelor importante şi care merită energia noastră, să ne gândim la cine suntem acum, cine voiam să fim , cine vrem să fim mâine, cum putem face asta, în ce direcţie evoluează viaţa noastră, ce schimbări se produc şi dacă omenirea mai are sau nu o şansă de redresare.


( va urma)

2 comentarii:

daurel spunea...

Suntem egoisti; daca putem sa ne asezam mai la marginea "petrecerii", este un pas spre mantuire...

LOLITA spunea...

@daurel,
e greu sa stai si sa contempli "petrecerea" cand totul trece pe langa tine si prin tine. Nu are cum sa nu te doara si sa nu te afecteze...

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...