luni, 13 iulie 2009

Cenuşiul din vieţile noastre


M-am convins că nu trebuie sub nici o formă să acceptăm interesele meschine ale unor semeni ce se doresc binevoitori, trebuie să rămânem fideli idealurilor noastre, scalei noastre de valori pe care în timp ne-am impus-o.Ce bine ar fi dacă am simţi, am beneficia de empatie în momentele de maximă intensitate din viaţa noastră . Astfel trăirile noastre şi ale interlocutorului nostru ar fi autentice, pentru că cel de lângă noi nu ar mai avea curajul să ne mintă , să ne inducă în eroare că este altfel şi noi ne-am comporta în consecinţă. Am simţi exact ce clocoteşte în inima şi mintea lui şi acel fior cu siguranţă nu va putea să ne păcălească. Unii sunt actori mai buni în viaţa de toate zilele nu pentru că ar beneficia de mai multe calităţi ci pentru că sunt empatici sau se prefac a fi. Adică simt şi cred că ar putea reuşi cu puţin mai multă nesimţire, tupeu , ignoranţă, nimicnicie în final, să domine o conversaţie, să aibă funcţii mai multe, să ţipe mai cu spor , să fie mai bine vizaţi sau să stea în fruntea altora. Total greşit! Empatia ar trebui să ne ajute să fim oameni mai buni şi nu rebuturi de oameni. De multe ori, uităm că nimeni nu este vinovat de felul cum gândim despre el. Părerile noastre pot fi false, astfel e de preferat să ne controlăm permanent mintea. Am evitat pe cât posibil să jignesc cu bună ştiinţă sau să pozez în omul omniprezent şi omnipotent, am vrut să găsesc şi caut în continuare un echilibru în tot, dar vorba actorului Bendeac, cei de felul acesta, sub denumirea absolut originală "cocalari" ne sufocă tot mai des existenţa prin orice mijloc( a se citi - Scrisoare deschisă cocalarului român a lui Mihai Bendeac) . Nu ar trebui să exagerăm în nici o privinţă, dar unii parcă sunt porniţi să stârnească în noi sentimente nedemne prin refulările lor zilnice . De aceea este tot mai greu să manifeşti toleranţă şi bunăvoinţă faţă de cei care au un comportament reprobabil, deşi în subsidiar ştim că acest lucru este distructiv în primul rând pentru noi.
Dar cine poate spune că deţine adevărul absolut sau poate face dreptate într-o lume imperfectă?Suntem creaturi ale obişnuinţelor, subconştientul fiind uluitor de puternic, gândurile şi acţiunile noastre impregnându-se în el şi devenind automatisme, iar rutina din care foarte rar putem evada e o constantă a vieţii noastre. Prin extensie ne comportăm cum am învăţat să o facem, cum am înţeles ulterior şi cum credem că e mai bine. Unii uită însă că acest lucru nu e atât de uşor, iar lupta cu tine însuţi e cea mai grea şi trebuie dusă zilnic.
Zilnic ne coborâm în interiorul nostru pentru a ne regăsi, zilnic alegem şi trebuie să alegem bine, zilnic ne luptăm cu slăbiciunile şi dilemele noastre, dar faptul că ducem ziua la sfârşit ne transformă în mici zei! Dacă şi conştiinţa noastră are linişte, am mai câştigat o bătălie! Vorba unui personaj celebru al lui Dostoievski :
Cine are conştiinţă să sufere!

Niciun comentariu:

Follow by Email

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...